iernatic

Croncăne ciorileînspre oraș în stoluri zburătoare,încep curând ninsorile –fericit cel ce patrie are!.Acum încremenești,privind înapoi, ah, nesfârșit.Nebun ce ești,de ierni să fugi în lume, rătăcit!.Lumea e o poartă,spre mute, reci pustiuri, mii.Cel ce-a pierdut odatăce ai pierdut, nu se mai poate-opri.Palid poposești la drum,pe drumul iernii blestemat,asemeni unui fumcătând mereu spre cerul înghețat.Zbori, pasăre, și … Citește mai mult