Ieremia – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Ieremia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca un grâu plăpând am fost odată,
însă, de delir cuprins mereu,
inima tu mi-ai stârnit-o toată,
clocotind acum ca într-un leu.
Gura ce mi-ai vrut-o, când aproape
un băiat am fost: s-a-nchis așa
într-o rană: sângerând să scape,
ani de nenoroc tâșnesc din ea.
Zi de zi sunau năpaste grele
ce-n nesaț le născoceai pe rând,
însă gura nu mi-au stins-o ele;
tu ia seamă și mi-o-mbună când.
Tot ce noi distrugem va dispare
și nimic nu va mai cu tine,
ci doar un pericol de temut:
căci voi vrea-n sfârșit printre ruine
să-mi aud iar vocea care
urlet doar a fost de la-nceput.

Eugenio Montale - Focul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suntem la Rusalii și nu e chip
să coboare din cer limbi de foc.
Și totuși un Ieremia apărut pe ecran
spusese că de-acum e vorba doar de puțin timp.
Din foc nu se vede nimic, doar
câte-o mică bombă fumigenă la colțul străzii Bigli.
Acești aiuriți în haină la două rânduri sau sutană
nu par a fi prea informați de înfățișarea lor purtătoare de moarte.
Focul nu vine de sus, ci de jos,
nu s-a stins niciodată, n-a crescut niciodată,
nimeni nu l-a văzut, fochist sau vulcanolog.
Cine îl zărește nu dă alarma, rămâne mut.
Piazza rea nu mai e crezută.