idila versuri – Versuri.pro

Constantin Michael-Titus - Idilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ți-aș povesti o idilă
în care frunzele să cadă-alene pe cărări
și părăsite băncile prin parcuri
s-asculte foșnetul ce-l face toamna
când umbrele amanților romantici
ar trece peste tristele-i podoabe.
Acolo-ntr-un boschet, pe-o bancă rece,
când seara ca pustiul s-ar întinde,
ți-aș povesti c-au mai rămas în urmă
dar două umbre strâns îmbrățișate.
Cu ce cuvinte-aș povesti idila
decât cu “frunze”, “toamnă” și “amor”?
(În care tu de mult nu vrei să crezi..).
Le-ai întâlnit în versuri și-n romane
iar eu ți-am oferit tot “bănci pustii”..
(De-ai fi crezut vreodată-n ele
ai fi-nțeles acum chemarea
când ți-aș fi spus povestea-acelor umbre
și-ai fi venit să scriem împreună
capitole moderne-n cartea vieții..)

Traian Demetrescu - Idilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se bucură pomii de floare,
E cald și senin,
Și berzele vin,
Și prispa e plină de soare.
Sub streașina veche și-naltă
Sunt cuiburi — și-n ele
S-ascund rândunele,
Și vântul aleargă pe baltă.
Un farmec te-mbată de-aiurea:
E vânt aromit
De câmp înflorit,
Și sună de glasuri pădurea.
Molatic la vale se duce
O turmă de oi; —
Un viers de cimpoi
Uitatele doruri ți-aduce.

Ion Luca Caragiale - Idilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum și-a dat
Pe obraz cu rumenie
Și pe cap cu alifie:
Să se mire toți în sat.
Ia te uită și Ilie,
Ce flăcău bun de pețit!
Cu ițari noi de dimie
Și cu flori la pălărie,
Și cu cisme s-a-nnoit.
— Fă Mărie, nu dai l***?
— Nu ți-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba…
— Apoi dac-așa ți-e treaba,
Te iau altfel, și… ori, ori.
— Mă! se vede nu ți-e bine…
Fii de treabă nu fi prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ți-e rușine
Că acum suntem în post!.
— Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ți caști?
— Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu… n-ai frică!
Tu așteaptă pân-la Paști….
Și-a plecat pătruns Ilie…
Ce mândrețe de flăcău!
Cu ițari noi de dimie
Și cu flori la pălărie.
Da-l strângea o cismă rău.