Identitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Campion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se naște tandru-n violență
Și violența dă sublim,
Sau totu-i doar o experiență
De cum frumosul ni-l clădim?.
Și confundăm patriotism
Cu lupta crâncenă-n durere
Ca și cum doar prin masochism
Ne proslăvim popor, plăcere!..
Dar dac-așa-i lumea făcută
Și nu se schimbă de milenii
Și, ne încântăm de forța brută,
Să fim mai buni.. Brute de genii?!..
.. Să ne perpetuăm tenaci,
Să cultivăm pe trup poveri
De dus la capăt! Bravi purtaci,
Să fim modernii templieri!.
Să proslăvim părinți, lăcașuri
De colb -rămas în timp, tot dulce-
Chiar de plecați, plini de panașuri
Să fim ispita, dar și cruce..
.. Ne modelând răul simbol
De cutezanță și putere;
Cuminți făcându-l doar un rol
Pe scene, ring în corzi, arene..
Acum mă regăsesc gând cast
La idol ce-l credeam relicvă;
Gladiator, doar pentru fast..
Reevluez om, dintr-o tigvă!.
Închin o odă, îs creativ
La ce credeam barbar, rușine;
Să pedepsești în stil sportiv
Advers.. Să-l faci să se închine.
Sunt parte a secolelor culte
De antic pur olimpian;
Mă-nchin la zeul zilei, Bute,
Român d-exil, un Lucian!.
Am un model de puritate,
E sufletu-ntr-un pumn de țară
Se încleștând pe-o libertate..
Păcat; import de dinafară!.
Este ca mine-un răzvrătit
Ce nu se-acceptă sclav, unealtă
Ce-și duce viață.. risipit
De-o pleavă ce-au.. cuvântul daltă!.
E lumea-n fond un ring de box,
Prinsă-ntre corzi, înmănușată
Lovind cu dur reflex în cocs,
Pe cel ce nu știe să bată!.
Sunt în extaz la tandrul suplu
Cu-o inimă cât două nații
Ce-și plânge vis, cu râs, în cuplu..
Ne-i fiul… Să-i fim cu toți.. tații!!!
10. 07. 2011

Dj Basu Crbl - Toată Țara Remix Teaser

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toată țara te aleargă prin club / Dansează cu mine să nu te iei / ... →

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La zidirea soarelui se știe,
Cerul a muncit o veșnicie,
Noi muncind întocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre maiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră,
Eminescu, Eminescu,
Mi-L furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de Dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară,
Cu străvechea și frumoasa țară,
Eminescu, Eminescu,

Ref.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Eminescu..

Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa maiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești
Și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră,
Eminescu, Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!!!

Nichita Stănescu - Gândul 11

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gândul 11.
Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
despre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparență schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despre
tine însuți.

Daniel Vişan-Dimitriu - Fiul Luminii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştia
Nici unde-i este casa, părinţii, cine-i el,
De ce-i atât de singur şi cine e acel
De vină pentru toate şi unde l-ar afla.
Iar Timpul ce-l uitase prin anii de lumină
Parcurşi la întâmplare prin marele neant,
Privea, arar, intrusul, c-un zâmbet arogant,
Şi-i răspundea la toate c-o linişte deplină.
Plutea prin nemurire, prin lumea dintre stele,
Şi învăţa atâtea cât nimeni n-a cuprins,
Dar ce conta că-i liber, că e de neatins,
Pe-un taler ce-i deasupra singurătăţii grele?.
A căutat milenii răspunsul la-ntrebare
Şi a găsit fragmente, le-a cântărit, le-a şters,
S-a întrebat pe sine, în propriu-i univers,
Şi-a întrebat Lumina ca ultimă-ncercare.
A înţeles că este, din vremuri vechi, un zeu,
Lumină din Lumină, o parte din Cuvânt
Pierdută-atâta vreme din rostu-i pe Pământ..
Şi-a coborât îndată, ascuns în curcubeu.

Daniel Aurelian Radulescu - Cine-S Eu… Fizic?!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oare din ce-s făcut?.. Din apă?
Că-mi curg ideile-n neștire
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii sau dintr-o.. placă!?
Căci sunt și moale precum puful;
Te poți culca sau te afunzi,
Sunt voalul „burqa” să te-ascunzi
Sau sunt un por.. Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale;
Sunt aur de inel de nuntă,
Pot fi carbonul fin de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit deajuns..
De-o faci, pătrunzi în nepătruns,
Te porți ca mine-n nestemate.
Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături.. De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu.. mine!.
Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume d-imortali..
Ia-ți ADN-ul inteligenței!.
Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei am gust de dulce,
Nectar îți dau de nu te-ai duce..
Ce teamă am d-Efemeride!.
Topit, sunt sursă de săpun,
Lipidele-mi îți pot da sclipire;
Aș vrea să spăl.. o Omenire!
O Terră pură, un TU mai bun!.
Sunt la un loc o FíCíTURí,
O replică la nesfârșit
Cu gând să știu ce-i infinit..
Sunt Univers.. o AVENTURí!!!

Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trambița răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Tepeș printre brazi se pierde.
– „Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!”
Domnul îl sărută și cu bucurie:
– „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?
Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!”
– „Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:
N-am venit în lupte să-mi trag așa parte;
Plângerile țării brațul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soțioară,
Află că eu însumi sunt o fetișoară!”
La aceste vorbe junele frumos
Coiful își aruncă, părul-i cade undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiță dulce ca o fericire.
Domnul se răpește de mândrețea ei.
– „Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?”
– „Doamne, zise fata, vrei să fiu soție
Unui din ostașii care-mi place mie?
Toți sunt bravi la luptă, nu mă îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc.”
Domnul fiu s-aruncă la ale ei picioare
Și cu o vorbire dulce rugătoare:
– „Fii a mea domniță și îți jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!”
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la față ca o rozișoară:
– „Dacă vei iubirea-mi să o dobândești,
Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești!”

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Lăsați-ne în Pace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste biata noastră humă,
Peste omul necăjit,
Vine iar un fel de ciumă,
Vine roșu plebiscit,
Bine nu scăpăm de una,
Și alta vine peste noi,
Ne îneacă mătrăguna,
Și-un greu străin cu noi.

Ref.
Vrem să trăim sub stea albastră,
Cum inimii îi place,
La pieptul inimii cum îi place.
Lăsați-ne în legea noastră,
Lăsați-ne în pace,
Lăsați-ne odată-n pace.

Moșii noștri cu prescură,
Cât aici au viețuit,
Știau numai de scriptură,
Nu știau de plebiscit,
Unde-a apărea a voastră mască,
Numai vrajbă semănați,
Faceți să se războiască între dânșii frați cu frați.

Ref.
Triști în lumea cea de flandări,
Trist e graiul cel smintit,
Cel clădit pe referendum,
Pe pricazul cel stropsit,
Doamne, tu coboară-ți mila,
Căci mă curmă zdrobitor,
Și iubirea cu de-a sila
Și tovărășia lor.

Ref.

Rainer Maria Rilke - Magul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce cheamă el, stă-nspăimântat. Stă ce?
Stă Altul; tot ce nu e el se face
ființă. Și ființa-ntreagă-ntoarce
un chip făcut de zor, ce mult mai e.
O, magule, tu rabdă, rabdă, rabdă!
Fă cumpăna! Stai pe balanța fină:
de-o parte, casa și pe tine, dreaptă,
și, dincolo, ce a crescut să țină.
S-a hotărât. Unire. De chemare
refuzul fu-ntrecut. Cu-acoperite
arătătoare parcă, chipu-i are,
totuși, al nopții miez. Și el unit e.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Repere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper,
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am ştiut nimic – şi-i despre mine – şi niciodată nu voi şti
cum m-am născut, când am ieşit, intrat, venit şi nici când voi muri.
Nici cel puţin de cât de bun am fost nu ştiu… sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu ştiu, oricât m-am pregătit – şi cât m-am pregătit (!) – de-am competenţă.
Până şi-n dragoste cutume mi s-au dat… Şi mi s-a luat din existenţă.
Mă uit pe cer într-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puţin un licărit-văpaie.
Ce mult aş fi dat totul, m-aş fi dat pentru-a mă şti, pentru-o părere;
să ştiu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?
Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere,
ce greu, ce greu le-am câştigat şi-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc că singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere,
ce-am moştenit şi-aşa-mi mai prelungesc pulsaţii de pulsar, în lungile-mi artere.
… Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut, ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă, de repere.