idealuri pierdute – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Ca Poate Atunci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Răsare luna palidă pe dealuri,
Pe văi se lasă bruma argintie:
Erau atuncea alte idealuri
Ce niciodată n-au să mai revie.
O, tu, ce tremuri, apă curgătoare,
Pe prundul gârlei din pustietate
Întinde-ți brațul dorului ce moare
Și unda rece buzelor curate.
Și du-mă dus cât ține-n zări câmpia:
Voiesc să dorm în brazdele cu soare,
Pe unde cântă vara ciocârlia
Și umblă trista straja de cucoare.
Că poate-atuncea, din fund de bărăganuri,
S-ajungă noaptea chiotele firii
Pe nesfârșita curgere de lanuri
În preajma sură a nemărginirii.
Atuncea eu lega-mă-voi în gânduri
Din noi, și-oi rupe vraja de morminte,
Spre-a mai gusta, în somn de patru scânduri,
Înduioșarea ținerii-de-minte.

Cincinat Pavelescu - Cântecul Omului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Viu dintr-o țară depărtată,
Pe care harta n-o arată..
Sunt obosit, aș vrea să dorm.

Sunt ani, sunt ani de când alerg
Tot înainte, înainte,
Cu-aceeași întrebare-n minte:
De unde viu și unde merg?.

Și barca-mi nu mai e la fel,
Iar pânzele-i imaculate
De la plecare, sunt pătate,
Ca și o masă de hotel.

O mânam eu, sau mă ducea
În voia vântului, tot anul?
Eram sau nu, eu, căpitanul?
Sărmanei bărci ce rătăcea?.

O amintire mi-a rămas..
Țara nădejdii, -n depărtare,
Mi se părea atât de mare –
Și-am ocolit-o într-un ceas!.

Un gând mă tulbură, mâhnit,
Ca un ecou de harfă spartă:
E visul meu neîmplinit,
E idealul meu în artă!.

În goana lui, izbit de stânci,
Mă-ntorc la mal, mânat de soartă,
Pe inimă c-o floare moartă,
S-ascunză ranele-i adânci.

Și-acum, în drumul spre mormânt
Privind amurgul arămiu,
Când simt ce-aș fi putut să fiu,
Mă-nduioșez văzând ce sunt..

Rara - Totul Despre Toate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și iar am renunțat la ideal
Al vostru sunt și mă supun total
Impuneți-mi să plâng, să mor
De viața mea de-acum să nu-mi mai fie dor.
Încearcă-mă acum să vezi dacă mă vrei
De nu, vreau să îmbrățișez demonii mei
Și să le povestesc cu tot ce-nseamnă eu
Să reînvii, să mor încet, mereu.

[Refren] De ce să mă întorc în timp când tot la fel aș face?
De ce să mă mai chinui când oricum nu vă place?
De ce să mă omor încet, zi după zi?
De ce-mi ceri mie totul când tu nu poți să fii?.

Am preferat să cred că ești excepția
Și am crezut că-mi depășesc condiția
Nu ți-am cerut în schimb decât comunicare
Dar tot ce ți-ai propus a fost să mă calci în picioare.
Acum te las sau tu mă lași, îmi sunt deopotrivă
Și iar am să plutesc pe mare în derivă
Și nu am să-ți mai cer nimic, nu vreau nici de la mine
Aproape tot ce mi-am propus nu a ieșit în bine.

Vama Veche - Scrisoare Către Făt-Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și am să ies să te îmbrățișez.
Vroiam să-ți revăd calul alb.
Mi-ai promis că-l voi călări cândva.
Și acum când în sfârșit aș fi putut
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-Frumos.
Oamenii n-au timp să fie viteji.
Unii spun că viața e o luptă dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut.
Mi-ai promis că o să mă înveți ce-ai onoarea, Făt-Frumos.
Da’ nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta.
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar în filme.
Da’ mereu apare unu care spune că ești prost dacă ai onoare.
Ai plecat… și nu m-ai lămurit.
În fiecare seară ajungem în același loc, Făt-Frumos, niște case mici.
Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău.
Mi-ai spus că nu pot să stau mult,
Venea zmeul și trebuia să vă luptați.
Și toți oamenii fac aceleași lucruri.
Cei singuri, intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau, și privesc în gol.
Apoi se trezesc ca din vis.
Se duc în altă cameră, se așază pe canapea și dau drumul la televizor.
În fiecare seară, mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt-Frumos.
Am fi putut fi singuri, Făt-Frumos.
Mi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc, Făt-Frumos.
C-o să zburăm peste munți călare pe-un caii noștri albi
Și-o să călătorim în același timp cu stelele,
Și unde vom vedea o luminiță cât de mică, acolo vom coborî, și vom înnopta.
M-am gândit că n-o să pot zbura, Făt-Frumos.
Dar eram sigur că voi călători.
Și luminițe sunt peste tot, Făt-Frumos, asta mă doare.
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm.
E mult mai simplu decât pe vremea ta, și tu nu ești aici.
Spuneai să înconjurăm pământul
Și să răspândim binele în lume
Dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele
N-ai apucat!.
De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini.
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.
De ce m-ai trădat, Făt-Frumos, de ce?
Treci-ncoace să lupți,
Să m-ajuți să câștig.
Nu mai știu să iubesc
Fără tine mi-e frig.
Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi, Făt-Frumos, că ești iresponsabil
M-ai lăsat cu ochii-n soare
Vreau să fac tot ce faceai tu,
Și să trăiesc cum trăiai tu, Făt-Frumos
Și să-i învăț și pe alții
Prietenii trebuia să mă ajute, nu, Făt-Frumos?
Trebuia să plecăm împreună la drum
Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt-Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!.
De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.
Sunt singur și tu nu ești aici
Fomila, Setila, Pasări-Lăți-Lungila
Sunt înconjurat de niște idioți în costume gri
Cu care mă văd miercurea la mall
Și care cântă cântece despre bere
Și nici măcar nu-și mai amintesc de tine
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana
Dar că de tine nu-și aduc aminte
Și râd, Făt-Frumos, râd de tine, râd de mine
Trebuia să fii aici, lăsule, să ne-nveți să luptăm,
Să ne vorbești despre onoare și prietenie
Să ne spui despre sacrificiu
Trebuia să rămâi aici, să te aperi, Făt-Frumos
Pentru că eu n-o pot face în locul tău
Că nu m-ai învățat, Făt-Frumos.
Ai plecat ca un laș, Făt-Frumos
Și nu ne-ai învățat nimic
Ai fi putut măcar să-mi spui
Cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt-Frumos,
Pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult
Cum ai reușit să iubești o singură fată?.
Te urăsc, Făt-Frumos,
Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tău, și mii de pagini îmi vorbesc despre tine
Și tu nu ești nicăieri, Făt-Frumos
Și nici zmeul nu mai e printre noi
Așa aș fi fost sigur că ai existat
Ai plecat, Făt-Frumos, și ai luat cu tine și binele și rău.
Te urăsc, Făt-Frumos
Te urăsc!!!!!!