Iacov – Versuri.pro

Marc Chagall - Scara Lui Iacov

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu umblu prin lume ca prin pădure –
pe mâini şi picioare.
Frunza din pom, iată, cade
în suflet frică trezindu-mi.
Pictez toate astea, învăluite de vis
ninsoarea acoperă codrul – tabloul meu
priveliştea din cealaltă parte
unde
mă aflu deja de ani îndelungaţi.
Şi aştept să fiu îmbrăţişat de minuni nepământene
ce mi-ar încălzi inima, spaima mi-ar goni.
Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept – de pretutindeni.
Şi ţinându-ne de mâini, ah,
vom zbura împreună, urcând scara lui Iacov.
* * *
Am zugrăvit tavanul şi pereţii –
dansatori, scripcari de scenă
un taur verde, un cocoş neastâmpărat..
Spiritul Creaţiei
vi l-am dăruit
necuvântătorii mei fraţi.
De-acum încolo, în meleaguri supraastrale
unde noaptea-i luminoasă, nu-ntunecată.
.. Şi cântecele noastre din nou minunate
auzi-le-vor pământuri substelare
şi seminţeniile ţărilor celeste.
* * *
Sunt feciorul Tău, menit
a se târî pe pământ.
Mi-ai dat vopsele-n mână, penelul mi l-ai dat
dar cum ar fi să Te pictez – nu ştiu..
Acest pământ? Cerul? Inima Ta?
Ruinele oraşelor? Fraţii arzând în flăcări?
Ochii mi se umplu de lacrimi, nu văd –
încotro să fug, spre cine să zbor?
Căci există cineva care ne năruie viaţa.
Căci există cineva care ne dă soroc de moarte
şi el anume ar putea să mă ajute
ca tabloul ce-l pictez să lumineze-a bucurie.

Luis Vaz De Camoes - Iacov Ani Șapte Ca Pastor Îl Slugări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iacov ani șapte ca păstor îl slugări
Pe Laban, tatăl Rahelei cea frumoasă;
Dar nu pe el, pe ea vru s-o slujească,
Și doar pe ea drept recompensă o dori.
El zilele, având speranță-n doar o zi,
Le petrecea, fiind de-ajuns să o privească;
Dar tatăl viclenindu-l, de mireasă
Nu pe Rahela, ci pe Lea i-o sorti.
Văzând atunci că prin înșelăciune
I-a fost iubita păstoriță refuzată
De parcă nici un merit n-avu, tristul păstor.
Se hotărî de trudă alți șapte ani s-adune
Spunând: – că și mai mulți ar sluji dacă
N-ar fi prea scurtă viața pentru-așa mare-amor.

Anna Ahmatova - Rahila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

VERSURI BIBLICE
1.
Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani
şi i s-a părut numai câteva zile,
pentru că o iubea.
Facerea 29/20.
Şi în vale Iacov o întâlni pe Rahila,
Închinându-i-se ca un drumeţ fără căpătâi.
Cirezile ridicau praf fierbinte, iar piatra
Acoperea gura fântânii. Întâi
El piatra cea mare o dă la o parte
Şi cu apă limpede adapă oile însetate.
Însă-n piept inima-i este tot mai mâhnită,
Ca o rană deschisă ce doare avan,
Şi el se-nvoieşte pentru tânăra întâlnită
Să-i slujească şapte ani tatălui ei, Laban.
Rahila! Pentru cel ce cade sub puterea ta
Şapte ani ca şapte zile orbitoare s-ar perinda.
Dar e viclean avarul de arginţi, Laban, se ştie,
Şi nicicând nu cunoscu îndurare,
Gândindu-se că iertată va fi orice-nşelătorie
În numele gloriei gospodăriei sale.
Şi pe Lia cea nevăzătoare, fiică mai mare,
Lui Iacov i-o aduce în patul nopţii nunţiale.
Întunericul curge peste pustiul fără hotar,
Scăpătând stropi de rouă răcoritoare,
Şi fiica mai mică a lui Laban suspină amar,
Frământându-şi în mâini gâţele unduitoare.
Îşi blestemă sora, huleşte pe Domnul
Şi cheamă îngerul morţii, cheamă demonul.
Iar Iacov visează la oră alinătoare:
Limpedele şi răcorosul izvor din vâlcea,
Ai Rahilei ochi cu privirea-mbietoare
Şi gurluitorul ei glas de porumbea:
Iacove, nu mă sărutai şi pe mine cândva,
Numindu-mă neagra hulubiţă a ta?.
(1921)