hornar

Pe cerul alb se face-o pată,Apare și dispare iar,Și pata asta-ndoliatăE-o siluetă de hornar.Se pleacă omul de cărbune,Ținând în mână un odgon,Și-ntr-un ogeac nu știu ce spuneCa printr-un negru telefon.Din horn în horn își schimbă locul,La orice pas primejduit,Dar neschimbat îi e norocul.Și-atunci cu jale m-am gândit:De ce atâtea suferințeSă-ndure-naltul funcționar,Când sunt atâtea conștiințe,Ce au … Citește mai mult