Cezar Baltag – Răsfrângere de Fulger Înoptat
Crinii de palidă flacărăai miazănoaptei se-aprind.Inima mea e castelulprin care trece Hamlet citind.Cui cânți uitarea mea blondă,tu, stearpă risipă de tei?Nu lăsați să se-nece Ofeliaîn verdele ochilor mei.Bântuie luna. E-o toamnăa frunzelor din capițel.În stânga tace Horațiosau numai o parte din el.