Holocaust – Versuri.pro

Dumitru Corbea - În Lagărul Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În amintirea nevinovatelor ființe ucise de hitleriști,
În leagănul de la Auschwitz, cu bomboane otrăvite.
De râset e plină aleea
În lagărul groaznic al morții..
Se joacă un card de fetițe,
Frumoase cu albe rochițe,
Pe care căzuseră sorții
Să moară în ziua aceea..
Mai cântă o pasăre-n pom
În lagărul groaznic al morții..
Îi cântecul plin de-ntristare
În clipa senină, cu soare,
Pe care o-ntunecă hoții,
Jivină cu chipul de om..
Sunt flori înflorite din jale
În lagărul groaznic al morții..
Silită e-a lor bucurie!
Nici una din ele nu știe
Că-s date în brațele nopții
Ce-ngheață trupurile goale..
Fetițele dorm obosite
În lagărul groaznic al morții..
S-aude o voce cumplită..
Și raza de lună-i cernită..
Suspina și pagina cărții
De faptele crimei cumplite..

Costel Zăgan - Numărul Satanei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty,
Franța Belgia Iugoslavia Italia
Moravia Grecia și Norvegia alături de Ger
mania Austria Polonia Slovacia și România
își vor expedia surplusul de evrei către Ausch
witz și Birkenau Știi însă ce-i mai curios toți
Dar absolut toți evreii
își vor lepăda
numele și prenumele
în
favoarea
unor
numere
salvatoare
trei
doi
unu
stop.
condiția
umană
că
vreau
să
mă
torc
acasă.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Constantin Michael-Titus - Manifestul Celor de Dincolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi, cei care am fost la Maydanek
gazați
și arși de vii,
trăim acum în milioane de răni
ce supurează în carnea omenirii.
Ne ustură și mai tare focul ce-l aprindeți pe tăcute
și gândul vostru ne apasă sufletul mai greu,
mai ucigaș ca presiunea gazelor din lagărul acela.
Unde-ați plecat,
sub care cer vreți să zidiți a doua oară Maydanek-ul?
Să nu ne mai ucideți încă o dată;
nici nu s-a stins ecoul țipetelor noastre
și încă-i cald pământul de cenușa noastră..
Păstrăm imaginea de disciplină funerară
.. sârmă ghimpată,
camera cu gaze..
Mii de cadavre,
.. muribunzi..
.. cuptoarele cu guri incandescente
și paza cenușie.. Maydanek-ul!
Maydanek-ul unde am învățat să ne silabisim sfârșitul,
unde ne-au stat înfipte în creier
cizmele cazone,
unde mirosul cărnii noastre arse
a sfârtecat stomacurile înfometate celor vii..
Ne-am risipit acum
și-n căutarea trupurilor noastre
înnumerăm orfanii-n fiecare țară..
Noi, care-am fost la Maydanek
gazați și arși de vii,
trăim acum în milioanele de răni
ce supurează-n carnea omenirii.

Paul Celan - Fuga Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiază îl bem dimineața îl bem noaptea
l bem și bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scrie
când seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margareta
el scrie și iese în fața casei și stele scânteie el fluieră și-și cheamă dulăii
își fluieră jidovii să sape o groapă-n pământ
ne ordonă cântați acum pentru dans.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineața-n amiază și seara te bem
te bem și te bem.
În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scrie
scrie când seara se lasă-n Germania părul tău auriu Margareta.
Părul tău de cenușă Sulamita săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
El strigă săpați mai adânc în pământ voi unii voi alții cântați mișcați din arcuș
își scoate pistolul din brâu îl flutură – albaștri-i sunt ochii
înfingeți mai bine lopate voi unii voi alții cântați pentru dans mai departe.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiază te bem dimineața și seara
te bem și te bem
în casă stă un bărbat cu părul tău auriu Margareta
părul tău de cenușă Sulamita cu șerpii se joacă.
El strigă mai dulce moartea cântați moartea-i un maistru din țara germană
el strigă mai sumbru atingeți viorile atunci veți sui ca fumu-n văzduh
atunci veți avea o groapă în nori acolo patul nu-i strâmt.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem la amiază moartea-i un maistru din țara germană
seara te bem dimineața te bem și te bem
moartea-i un maistru din țara germană ochiul lui e albastru
cu glonțul de plumb te lovește te lovește precis
în casă stă un bărbat părul tău auriu Margareta
dulăii asupra-ne asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh
cu șerpii se joacă visează e moartea-un maistru din țara germană
părul tău auriu Margareta
părul tău de cenușă Sulamita.

Paul Celan - Tangoul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Laptele negru din zori îl bem când e seară,
îl bem la amiaz’, îl bem și la noapte,
îl bem și îl bem.
Săpăm o groapă-n văzduh și nu va fi strâmtă.
Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,
el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta.
Scrie și iese în prag, scapără stelele-n cer, el își fluieră câinii,
evrei-s și-i fluieră, el poruncă le dă ca să sape o
groapă-n țărână, poruncă ne dă să cântăm pentru dans.
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
la amiază te bem, te sorbim dimineața și seara,
te bem și te bem.
Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,
el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta,
Cenușa părului tău, Sulamith, o groapă săpăm în văzduh și nu va fi strâmtă.
El strigă: Săpați mai adânc! Iar ceilalți cântați!
Arma o-nșfacă, o flutură, albaștrii-i sunt ochii.
Săpați mai adânc! Iar ceilalți cântați pentru dans mai departe!
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
te bem la amiază și seara te bem,
te bem și te bem.
Un om stă în casă: aurul părului tău, Margareta,
cenușa părului tău, Sulamith, el se joacă cu șerpii.
El strigă: Cântați mai blajin despre moarte, căci moartea-i un meșter german!
El strigă: Plimbați un arcuș mai cețos pe viori, veți crește ca fumul atunci,
veți zace-ntr-o groapă în nori și nu va fi strâmtă.
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
te bem la amiaz’, e moartea un meșter german,
te bem dimineața și seara, te bem și te bem.
E moartea un meșter german, albaștrii-i sunt ochii,
cu plumbul te împroașcă din plin și adânc te lovește.
Un om stă în casă: aurul părului tău, Margareta,
câinii spre noi și-i asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh,
se joacă cu șerpii visând, e moartea un meșter german.
Aurul părului tău, Margareta,
cenușa părului tău, Sulamith.
(1945)

Tudor Urea - Auschwitz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Calc pe pământul blestemat
Ce-mi ține emoția legată
Într-o lume greșită
Uitată în neant.
Privesc spre timpul îmbătrânit
Ce încă n-a pierit.
Doar noi trecem prin el,
Precum sufletul în eternitate.
Focul i-a mistuit.
Și Pământul le-a băut din sânge;
Dar ei vor trăi în eternitate
Precum Soarele Sfânt.
O, tu, Popor al lui Dumnezeu!
Ce-ți patimit de milenii.

Adrian Păunescu - Poporul Evreu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E prea destul, miroase-a fum în lume,
Miroase-a carne arsă, vrei, nu vrei,
Miroase-a cer și-a remușcări postume,
Miroase a cuptoare cu evrei.
Miroase-a ochi de nație murindă
Și toate fabricile merg invers,
Miroase-a gând ce moare în oglindă,
Prin lacrimi, fumul iese-n Univers.
Miroase a popor trimis la moarte,
Miroase-a prunci zvârliți în abator,
Miroase a trifoi și-a semn de carte,
Miroase-a îngeri tragici care mor.
Tot nu-i de-ajuns? Tot nu vă e rușine?
Tot n-aveți milă și mai puneți foc?
Cumva coșmarul rasial revine?
Nu mai putem să fim lucizi deloc?.
E fum înecăcios în toată zona,
Alt holocaust pare iminent,
Evreii plâng în șoaptă „Dona, dona”,
Ce vânt antisemit pe continent!.
Trezire violentă! Sângerarea,
De se urăsc și frații între ei,
Și-apoi, cu lașitate, fiecare,
Aruncă toată vina pe evrei.
E fum confuz în cartea de citire,
E fum în sfârcul laptelui matern,
E iarăși fum de învinovățire,
În fum, cei duși, de veghe își aștern.
Nu s-a sfârșit Îngrozitoarea Crimă,
De ceruri fumul jertfei e răsfrânt,
Și, ca un foc ce încă se exprimă,
Se-ntoarce astăzi fumul pe pământ.
Și nu s-a terminat acel tăciune,
Mai scânteiază remușcarea lui
Și vine iar fochistul și ne spune:
Evreu-i vinovat și-atunci când nu-i.
Reintră, moale, fumul în odaie,
Mă simt de parcă ard și-mi este greu,
Spiralele de fum se încovoaie,
Cenușa lui ocupă scrisul meu.
Un înțeles nemuritor mă doare,
Mă uit la fum și plâng de parc-aș ști
Că fumul este ultima scrisoare
Trimisă de cei morți către cei vii.
Prigoana contra lor îmi e prigoană,
Îi văd bătrâni și eu mă simt bătrân
Și rana lor îmi e și mie rană,
Mă simt evreu, deși rămân român.
Evreu universal, pândit de soartă,
În ce direcții pașii să-mi îndrum,
Când nici o amintire nu mă iartă
Și buletinul meu miroase-a fum?.
E fum în valea plângerii celeste
Și-n primăvara fără de-nțeles,
Un fum retard în orice murmur este
Și otrăvite flori din muguri ies.
Pe urmă, prin livezi colindă iască
Și cad spânzurătorile-n delir
Și iarăși e problema evreiască
Și leagăne se-agită-n cimitir.
Și iarăși, prin diverse capitale,
Evreii-și fac bagajele plângând,
Sub bici durut de imnuri triumfale
Și iar miroase-a fum și-a foc flămând.
Pădurea omenească e-n derută
Și crângurile ei se-agită iar,
Pe când majoritatea surdomută
Nu poate desluși acest coșmar.
Tot nu-i de ajuns? Revanșa anonimă
Își face loc în fiecare gest,
Opriți absurdul braț întins a crimă,
Din lacrimi construiți acest protest.
Miroase-a fum, a jale și-a prigoană,
Miroase-a carne arsă, vrei, nu vrei,
Miroase-a nebunie suverană,
Miroase a cuptoare cu evrei.
Îi văd prin gări și prin aeroporturi,
Îi mișcă iar un vânt antisemit,
Ei ar fugi în grote sau în corturi,
Furtuna planetară s-a pornit.
Le știu și eu, ca orice om, pe toate,
Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,
Popor evreu ca sarea în bucate,
Pentru întreg poporul pământesc.