Andrei Ciurunga – Hibernare
Pe drumul iernii, dezghețat de pași,mă târâi, trist și obosit, în gloatăși-mi strâng la piept mantaua de ocnașsă-mi apăr focul inimii de zloată.Sub zare trupul s-a făcut covrigiar în adâncul cărnii vlăguite,în loc de nervi coboară șerpi de frig,în loc de oase urcă stalagmite.Pe cușmă ninge vânăt și tăcut,zăpezi topite mi se scurg pe piele,bocancii, … Citește mai mult