Aurel Rau – Lângă Marile-Împărății

Ne-am rugat și-am muncit.Ne-am rugat și-am muncit și ne-am luptat.Și n-am avut timp de jocuri.În chip de săgeți pedepsitoarene-au fost cuvintele, întoarse-n copilărie.Și de păsări măiastre lăncile.Ne-am luptat și-am trăit.Lângă marile-mpărății întotdeauna.Și vorbim părinteasca limbă.

Jorge Luis Borges – Fiului

Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasăDin tată-n fiu. Cu toții-acumTrasează-același labirintic drumDe dragoste de la Adam purceasăȘi de la Cain și Abel, în zoriiAtât de vechi că-s azi mitologie.Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,În clipa zămislirii. Simt fioriiPrezenței lor multiple. Suntem noi.Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,Mulțimea celor zămisliți din greu:Ai lui Adam … Citește mai mult