Georg Trakl – În Hellbrunn
Și iar însoțind tânguirea albastră a seriiDe-a lungul colinei, pe lângă primăvăratecul iaz –De parcă deasupra-ar pluti umbrele morților de demult,Umbre de nobile doamne și de prelați –De-acum florile se deschid, viorelele grave,În valea înserării, izvorul albastruÎși murmură val cristalin. O, cu câtă smerenie-nverzescPeste uitate cărări ale morților stejarii,Deasupra iazului norul de aur.