Hellada – Versuri.pro

Ion Pillat - Amarillis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amurgul înflorește prin ramuri de măslin…
Fecioara Amarillis cu trupul ca zăpada,
Zărește de pe munte Corintul alb, Hellada
Ce-adoarme mângâiată de golful cristalin.
Și-a păstorit poporul de capre prin livada
Cosită, înflorită cu cimbru și pelin.
Acum când o așteaptă în vale iar ograda,
Își simte, fără vrere, de lacrimi ochiul plin.
Căci a băut, la șipot, din cofa ei aseară,
Din apa ne-ncepută sub cer de primăvară,
Theokritos, poetul, de cer îndrăgostit…
Pe buza lui suspină distih nemuritor,
În pieptul ei mai plânge nemângâiat un dor-
Și visul, de iubire rămâne despărțit.

Ion Pillat - Unei Amfore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu, amforă, ce porți pe tine
Pecetea visului elin
Desmormântata din grădine
Umbrite încă de măslin.
Turnat-ai vin bălai ce face
Un cer de nouri, înstelat,
Și din greoaie minți opace
Alcibiade și Socrat?
Vărsat-ai, galben, untdelemnul
Pe trupul sculptural al forții?
Păstrat-ai pe altar îndemnul
Luminilor în lampa morții?
Ai fost o urnă cinerară
Sau vasul fraged de parfum?
S-a scurs prin tine apă clară?
Ai scuturat pământ și scrum?
Nu știm și nimeni n-o să știe,
Căci, amforă, rămas-ai goală.
Dar, precum ești, porți o beție
Cu mult mai grea în a ta oală.
Și înălțându-te la gură,
Sorbim Hellada și Olimpul,
Cu toate setele ce fură:
Pe noi ne-mbată numai Timpul.

Ion Pillat - Hellada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stă marea ca o treaptă de senin
Pe care urcă insula-n lumină,
Și templul din pădurea de măslin
Se-nalță gol și viu ca o tulpină.
Coloane, trupuri netede de zei
În care sângele s-a făcut soare,
Coloane lângă ele îmi sunt grei:
Nu pasărea, ci piatra o să zboare.
Lăsați-mă să vin iar la părinți.
Doar clipa mea se cerne cenușie,
Doar lutul meu se surpă-n suferinți.
Aici lumina dăruie vecie.
Pe friza vieții unde în alai
Fecioare vin cu vas rotund pe umăr,
Și călăreți semeți strunează cai,
Și dansatoare saltă-n tact și număr.
Pe stela morții unde un bătrân
Senin întinde dreapta împăcată
Flăcăului răpus râzând păgân —
Pe marea ca o liră încordată.