Refren [x2]:
Da’ pun sare pe rană, nu operez,
Chit că toate-s opere ce le contemplez,
Contestez modest tot ce procesez,
Până-mi găsesc finalul și mă deconectez.

Strofa II:
E beznă-n cartier, pe străzi tenebre,
Și mă calcă pe nervi până calc pe zebre,
Oricum eram în trecere, eram pe verde,
Visam să supraviețuiesc când totul se pierde.
Lipsă de-ncredere substanțial de mare,
Sentimentele-s niște entități bizare,
Conflicte interioare, port războaie apocaliptice,
Un pas în față spre exterminare.
Umblu bezmetic, ce caut, nu știu,
Caut frenetic ca din pușcă, așa-i pustiu’,
În rest doar pustiu, îmi iau numele-n deșert,
Așteptând minuni într-un ritm mai alert.
Deci, bun venit în casa groazei, yah
Panicat ca vin din umbră după tine ca Maitreiya,
Tu încă te joci cu prințesele ca Leia,
Eu-s inamicu’ și maestru’ tău ca Traya.
A patra dimensiune și-s tot în lumea a treia,
Îmi țin companie-n studio ca Treyarch,
Doar că nu-ndeplinesc condiția de geniu,
E de sezon, da’ mai fac rap un deceniu.
Sau pot să mă mint cu asta și cu asta basta,
Parăsesc casa, casta și-mi fac capu’ pastă,
Ca pixu’ scrie din capu’ meu ca tasta,
Îs atât de rece-ncât o caut pe alaska.

Refren [x2]