Cecilia Meireles – Harta Inutilă
Câte lucruri mi-au părut sublime,demne de lacrimi abundente!Care erau?Îmi amintesc lacrimileşi introspectele podişuriprin care-şi săpau albia.Dar fără nume rămân aceste râuri.Înăbuşite şi surpate, pierdute rămân.Mai mari decât cele plânseerau lacrimile ce le plângeau.Iar imaginea lor, privind îndărăt,e solitudinea curgând fără sens:hartă inutilă ce lepădămîn marginea drumului,în lungul peripluspre nicăieri.