M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânţă-n seminţii la lume..
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.

Am oare-n adâncime rădăcini,
Să fiu la viermi şi cârtiţe o hrană?
Sau poate bun de lemn aş fi, de strană
La înţelepţi.. Sălaş de zbor în heruvimi!?.

M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin şlefuirea zilelor din ani..
Pământ şi-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu o tevatură!?.

Rămâne să îmi strâng în „bunuri”.. fapte,
Să am bagajul pregătit de rai,
Din lecţia predată; „Tot să dai..
Oricum nu duci nimic în dar.. la moarte”!!!