Strofa 1:
Am să mă-mbăt cu tei și crin
Am să mă prind cu umerii de cer
Și dacă nu-i de-ajuns mă voi preface-n zori
Într-o brățară, într-un cuvânt,
Tu să mă porți pe buze suspinând.

Refren:
Alungă-mă, alungă-mă, de parcă-n toate m-ai chema
Alungă-mă, alungă-mă, alungă-mă-n inima ta
Alungă-mă, alungă-mă, pe țărmul unde ești doar tu
Alungă-mă, alungă-mă, alungă-mă cu un haiku.

Strofa 2:
Tu ai uitat, cum ai putea să uiți
Șampaniile vii de după-amiază
Vai, largi oglinzi și-acum ne mai visează
Vai, despuiați, vai, amândoi
Și deslușind în raze jocuri noi.

Refren:
Alungă-mă, alungă-mă, de parcă-n toate m-ai chema
Alungă-mă, alungă-mă, alungă-mă-n inima ta
Alungă-mă, alungă-mă, pe țărmul unde ești doar tu
Alungă-mă, alungă-mă, alungă-mă cu un haiku.
Alungă-mă, alungă-mă, de parcă-n toate m-ai chema
Alungă-mă, alungă-mă, alungă-mă-n inima ta
Alungă-mă (x8)

Noaptea adâncă
nu este acum altceva
decât o mireasmă.

Este sau nu este
visul pe care l-am uitat
înainte de revărsatul zorilor?

Amutesc corzile.
Muzica știa
ce simt eu.

Azi nu mă bucur
de migdalii din grădină.
Îmi aduc aminte de tine.

În chip nelămurit,
cărți, planșe, chei
îmi împărtășesc soarta.

Din ziua aceea
n-am mai mutat piesele
pe tabla de șah.

În pustiu
se crapă de ziuă.
Cineva știe asta.

Spada ruginită
visează bătălii.
Altul e visul meu.

Bărbatul a murit.
Barba nu știe.
Unghiile cresc.

Aceasta e mâna
care altădată
îți mângâia părul.

Sub streașină
oglinda nu copiază
decât luna.

Sub raza lunii
umbra ce se întinde
e una singură.

E un imperiu
această lumină ce se stinge
ori un licurici?

Lună nouă.
O privește și ea
din alt pridvor.

Un tril depărtat,
privighetoarea nu știe
ca-ți alină dorul.

Mâna bătrână
însăilează versuri
pentru uitare.

2
Noaptea adâncă
nu este acum altceva
decât o mireasmă.

3
Este sau nu este
visul pe care l-am uitat
înainte de revărsatul zorilor?.

4
Amuţesc corzile.
Muzica ştia
ce simt eu.

5
Azi nu mă bucur
de migdalii din grădină.
Îmi aduc aminte de tine.

6
Din ziua aceea
n-am mai mutat piesele
pe tabla de şah.

7
În pustiu
se crapă de ziuă.
Cineva ştie asta.

8
Spada ruginită
visează bătălii.
Altul e visul meu.

9
Bărbatul a murit.
Barba nu ştie.
Unghiile cresc.

10
Aceasta e mâna
care altădată
îţi mângâia părul.

11
Sub streaşină
oglinda nu copiază
decât luna.

12
Sub raza lunii
umbra ce se întinde
e una singură.

13
E un imperiu
această lumină ce se stinge
ori un licurici?.

14
Lună nouă.
O priveşte şi ea
din alt pridvor.

15
Un tril depărtat.
Privighetoarea nu ştie
că-ţi alină dorul.

16
Mâna bătrână
însăilează versuri
pentru uitare.