George Topirceanu – Singur
Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg,Se-ntunecă palatul bătrânului Habsburg.E noapte. Vântul toamnei aduce de departeUn freamăt de suspine prin sălile deșarte,Căci a pornit monarhul, încovoiat și chel,Oștiri din șapte neamuri să moară pentru el!Făclia luminează fantastice vitraliiȘi-n umbra colorată ca umbra din seraiuri,În liniștea capelei pe-o treaptă-ngenuncheat,Cu fruntea-n mâini se roagă bătrânul împărat:— … Citește mai mult