greierele si furnica – Versuri.pro

Marin Sorescu - Greierele și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Surioară dragă, am…
– Am venit să-mi dai și mie…
– Pân’ la primăvară…
– N-am.
– …un grăunte… ai o mie.
– N-am.
– Dar toată lumea știe:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da’ nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
– Am cântat…
– Acuma joacă!
– Îmi e foame, c-aș juca…
– Joacă…
– Nu mă enerva,
Că-s nervos… îmi dai, or…
– Ba.
– Ești zgârcită…
– Mă-nchin.
– da’ o să te-ntind puțin.
Și-agățând vioara-n grindă
Greieru-nșfăcă furnica
Și-ncepu „să o destindă”.
Și-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muți.
– Ei, acuma mă-mprumuți,
Surioară?
– Cu plăcere.

Jean De La Fontaine - La Cigale și la Fourmi (Greierele și Furnica)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greierele și Furnica, traducere liberă de Marius Alexandru.
De cu zori și până-n seară,
Bucuros cu-a lui chitară,
Vara-ntreagă a petrecut,
Nici în cot nu l-a durut.
Dar când iarna a venit,
Când crivățul s-a pornit,
Greierele, trist, flămând,
S-a trezit speriat de-un gând!
Ce mă fac eu până-n vară?
Fără-o boabă de secară,
Fără-o ramă, fără-o muscă,
Vai, stomacul mi se uscă!
Și se duse la vecina,
Seara… așa… mai înspre cină,
Doar-doar, “ceva pică”,
De la harnica furnică.
-Vecinuță, draga mea,
Mă lovește foamea grea,
Mi-e greu și e… neplăcut,
Dar ți-aș cere împrumut,
Niște boabe… ajutor,
Peste iarna să nu mor,
Cu dobânda aferentă,
Te rog, nu fi indiferentă!
-Eu îți pun doar o-ntrebare,
Cum de nu ai de mâncare?
Vara-ntreagă de ce-ai stat?
Când eu zilnic am lucrat!
-Oh, dar eu aș vrea să știi,
Am cântat noapte și zi,
Veselie-n toată țara,
Că aproape-am rupt chitara.
-Dacă numai ai cântat,
Nu cred că e vreun păcat,
Sincer, nu mă interesează,
Acum du-te și dansează!

Ada Milea - Greierele și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Surioară am, am venit să-mi dai și mie
Pân’ la primăvară
N-am, un grăunte, ai o mie
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am
Da’ toată lumea știe pân’ la primăvară
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am.
Asta vară ce-ai făcut
Asta vară ce-ai făcut
Asta vară ce-ai făcut, am
Asta vară ce-ai făcut, am
Am cântat,
Acuma’ joacă
Mi-e foame c-aș juca
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Că-s nervos, îmi dai ori..
Aaa!!
Și agățând vioara-n grindă
Greierul înșfacă furnica
Și-a bătut-o zdravăn vere
Apoi s-a oprit
Tăcere
Amândoi stăteau ca muți
Ei acuma mă-mprumuți? Surioară?
Cu plăcere!.
Surioară am, am venit să-mi dai și mie
Pân’ la primăvară
N-am, un grăunte, ai o mie
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am
Da’ toată lumea știe pân’ la primăvară
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am

Bancuri - Greierele și Furnica - Versiunea Modernă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Primăvara.
Furnica sapă, pune semințe, face straturi. Apare și greierele.
– Ce faci, greierașule?
– Merg la un tenis cu băieții.
– Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac!
– Da, da, bine…
Vara.
Furnica adună, seceră, cosește. Trece greierele, cu o chitară sub braț.
– Ce faci, mă?
– Mă duc să cânt cu băieții în parc.
– Să nu uiți: de la mine să nu ceri de mâncare.
Toamna.
Furnica culegea de zor, făcea dulceturi, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braț.
– Ce faci, mă?
– Mă duc să cânt cu băieții în bar.
– Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarna?
Vine iarna.
Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul.
– Ce faci, greierașule?
– Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
– Bine, greierașule, baftă. Și dacă-l vezi pe unu’, Topârceanu, zi-i că-mi bag p*** în „Balada” lui.