https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/sara-bareilles-gravitatia https://versuri.pro/sara-bareilles-gravitatia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61428 →]]> Ceva întotdeauna mă aduce înapoi la tine
Niciodată nu durează prea mult
Nu contează ce spun sau fac
Încă te simt aici din momentul în care am plecat.
Tu mă ții fără atingere
Tu mă păstrezi fără lanțuri
Niciodată nu am vrut ceva așa de mult
Decât să mă înec în dragostea ta și să nu-ți simt ploaia.
Lasă-mă liberă, lasă-mă să fiu
Nu mai vreau să cad nici un moment în gravitația ta
Aici sunt și stau atât de înalt
În felul în care ar trebui să fiu
Dar tu ești în mine și în jurul meu.
Tu m-ai iubit pentru că sunt fragilă
Când am crezut că eram puternică
Dar tu mă atingi pentru puțin
Și toate puterile mele fragile dispar.
Lasă-mă liberă, lasă-mă să fiu
Nu mai vreau să cad nici un moment în gravitația ta
Aici sunt și stau atât de înalt
În felul în care ar trebui să fiu
Dar tu ești în mine și în jurul meu.
Eu locuiesc aici, pe genunchii mei
Așa cum încerc să te fac să vezi
Că tu ești tot ce cred că îmi trebuie
Aici pe pământ.
Dar tu nu îmi ești nici prieten, nici dușman.
Deși eu nu te pot lăsa să pleci
Un singur lucru pe care încă îl știu
Este că tu mă ții la pământ
Mă ții la pământ.
Ești pe mine, pe mine și peste tot
Ceva întotdeauna mă aduce înapoi la tine
Niciodată nu durează prea mult.

]]> https://versuri.pro/sara-bareilles-gravitatia/feed 0 https://versuri.pro/ileana-malancioiu-gravitatia-disparuse https://versuri.pro/ileana-malancioiu-gravitatia-disparuse#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26304 →]]> Gravitația dispăruse de multă vreme,
Lucrurile cădeau din ce în ce mai sus,
Oamenii ajunși pe alte orbite
Strigau cât puteau ce aveau de spus.
Cei rămași pe loc, se țineau fiecare
De câte un copac foarte gros
Și-n liniștea în care așteptau
Totul era cu capul în jos.
Dacă s-ar fi putut aduna într-o piață,
Dacă și-ar fi dat cineva foc
Poate că unul dintre cei desprinși de ai lor
Ar fi reușit să cadă la loc.
Pe pământul de care s-a-ndepărtat
Odată cu neobișnuita rotație
Și poate că s-ar fi ajuns din nou
La gravitație.
Și toate căderile ar fi fost în jos
Și toate înălțările ar fi venit de la sine,
Dar nimeni n-avea curaj să se mai desprindă
De copacul de care se ține.

]]> https://versuri.pro/ileana-malancioiu-gravitatia-disparuse/feed 0