Elena Farago – Furnica
O furnică duce-n spateUn grăunte jumătate.– Încotro fugi, surioară?– Ia, mă duc şi eu la moarăŞi-s grăbită, şi-s grăbită,Că mi-i casa ne-ngrijităŞi mi-s rufele la soareŞi copiii-mi cer mâncare.Că la noi în muşuroiNu e timp pentru zăbavă,Că de n-am fi de ispravăAr fi vai ş-amar de noi.