II.
Ce vilă ai? Ce bani produci? E tot ce ne-a rămas!
Privești în urmă să-nțelegi, să știi care-a fost primu’ pas.
Ochii ei mari râdeau plângând, ce bine-ți amintești,
Dar nu mai știi de ce-ai plecat, nu știiiiiiii de ce te ferești.

III.
Tot alergând după averi ne rătăcim de tot,
Pustii, prea singuri și străini de noi, ne învârtim în loc.
Renunți mereu, te-ascunzi mereu de tot ce-ai vrea să fii,
Curând ajungem oameni mari, fără a fi fost copii x5.

IV.
În care vis te-ai rătăcit? Care dorință ți s-a împlinit?
Tot alergând după averi ne rătăcim de tot,
Pustii, prea singuri și străini de noi, ne învârtim în loc.
Te-ntrebi mereu unde-ai greșit pe drumul ce-ai ales
Și-ajungi bătrân și vezi plângând că n-ai avut vreun sens.