gnomi

Toamna își lăsă oboseala în palme și se uita la ea.Piersicile o ascultau, plictisindu-se, cum tăcea.Alungați gnomii! Alungați-i!În casa umbrelor am vorbit cu-mpărațiide lemn, de câlți și de chihlimbar.Fluturii lăcrimau în pahar.Prelins din mici tapițerii astrale,sângele-ncerca singur să se scoale.Sub coaja ei albă ca alunele,fapta-mbătrânise minciunile.