Glorios – Versuri.pro

Marius Livanu - Isus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu găsesc în lumea toată, un cuvânt mai glorios
E un Nume care poate să ridice tot ce-i jos..
E un Nume plin de slavă, e un Nume așa frumos,
Plin de har și măreție,
Numele Isus Hristos!.
Isus, ce Nume minunat!
Sunt plin de bucurie, să-L cânt neîncetat
Isus, ce Nume glorios,
Prin El sunt azi puternic,
Prin El, victorios! (x2).
Toată lumea I se-nchină,
Ceru-ntreg L-a înălțat..
Plin de slavă și lumină, este veșnic Împărat
Domn al domnilor și Rege, peste tot ce n-are apus,
Cine poate înțelege
Acest Nume Sfânt, Isus..
Isus, ce Nume minunat!
Sunt plin de bucurie, să-L cânt neîncetat
Isus, ce Nume glorios,
Prin El sunt azi puternic,
Prin El, victorios! (x2)
………………..
Isus, ce Nume minunat!
Sunt plin de bucurie, să-L cânt neîncetat
Isus, ce Nume glorios,
Prin El sunt azi puternic,
Prin El, victorios! (x2)

Costache Ioanid - Strigat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinț divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-ntemeiat supremul vieții legământ!

Mai larg decât aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborât oștiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!

A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pământ și iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviți în slavă Leul casei lui David!

Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori și ramuri vine-al Său popor,
slăvind..

A înviat Isus și-atâta har ne-a dat
că toți ce L-au primit au înviat!
A înviat Isus și viu în veci va fi!
Azi pentru noi e sărbătoare-n orice zi!

Un glas va răsuna pe nevăzutul nor,
un glas ne va chema și vom porni în zbor
slăvind..
AMIN

Colinde de Crăciun - Îngerii Cântă-n Coruri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îngerii cântă-n coruri
Că s-a născut Hristos.
Pământului duc vestea,
Toți oamenii să afle
Că s-a născut un copil,
El va fi mântuitor.
Mărire-n cer și pace pe pământ.
Azi cântă-ntreg pământul,
Robia s-a sfârșit.
Veniți să adorăm
Pe-al nostru salvator.
Mărire fie-n cer și pace pe pământ!
Mărire-n cer și pace pe pământ.
Azi vine între noi Hristos,
E om și Dumnezeu.
Aduce-n suflet pacea,
Aduce bucuria.
Mărire fie-n cer și pace pe pământ!
Mărire-n cer și pace pe pământ.

George Coșbuc - Proclamarea Independenței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine
Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine,
Peste Dunăre azvârlind-o, iar pe morţii ei în iad!
Mari au fost şi-acele zile, când tu, vecinice Ştefane,
Ai înfrânt în multe locuri groaznicele-oştiri duşmane
Şi-ai văzut pierind turcimea ca şi frunzele ce cad.
Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntruna
Tot mai tare, iar în urmă cum se va stârni furtuna,
Şi porni se va potopul cel a toate înecător!
Cine să ne fie scutul într-o vreme-aşa de-amară,
Cui să cerem ajutorul pentru neam şi pentru ţară,
Şi al cui vei fi prin veacuri, românescule popor?.
Şi-a venit în urma noastră şi furtună-ntărâtată
Şi potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodată
Chiar de ne-nălţa pe-o clipă câte-un domn viteaz pe tron,
Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a morţii!
În zadar gemu prin aer, ca să schimbe pasul sorţii,
Spada lui Mihai Viteazul şi-a cumplitului Ion.
Dar virtuţile străbune nu s-au stins în voi cu totul –
Oceanul ne cuprinse, însă l-am trecut cu-notul,
Cerul ne căzuse-n creştet, însă n-am murit sub el!
Ni s-a luminat văzduhul tot mai mult, şi-n urmă soare
Răsări din albe neguri, şi-ntr-o zi răzbunătoare
Prin ruine găsirăm mândră o coroană de oţel.
A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al învierii
Precum clopotele cântă la-nceputul primăverii
Pe Christos mântuitorul ce se-nalţă din mormânt!
Iată ziua cea mai sfântă, cea mai mare dintre zile!
Multă vreme-ai stat deoparte, duh străbun, ca şi Ahile.
Dar când ai sărit în luptă, fost-ai fulger pe pământ!

Luis Vaz De Camoes - Ilustre O Dâră a Ramurii Dos Meneses

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Meneses, falnic și ilustru neam,
Căruia Ceru-n toate cumpănit
(Ce nu dă greș nicicând), i-a hărăzit
Să poată rupe scutul musulman.
Sfidând Fortuna și-al ei curs viclean,
Mergeți unde Destinul v-a pornit;
Dați Mării Eritreei foc, fiind
Noua lumină pentru Lusitani.
Și țineți piept cu-o forță atât de mare
Piratului, încât să se-nspăimânte
Gedrosia și țărmul taproban.
Schimbați Strâmtorii-arabe a ei culoare
Ca roșul Mării Roșii să rezulte
De-acuma doar din sânge otoman.

Konstantinos Kavafis - Gloria Ptolemeilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu sunt Lagidul, rege. Stăpânul absolut
(prin forță și avere) al desfătării.
Macedonean sau barbar, nu-i altul
egal să-mi fie sau măcar pe-aproape. Ridicol e
Seleucidul, cu grosolanul său dezmăț.
Iar dacă tot vă îndoiți, priviți, spre a vă lumina:
Cetatea mea ce-mprăștie știința, vârf e lumii elene,
praiscusită-n litere, în arte de tot felul.

Ștefan Octavian Iosif - Cântecul Despre Preafericita Izbândă de la Podul Înalt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ștefan-voievod,
Slăvit de norod,
S-a sculat în zori,
Pe la cântători,
Și s-a mâniecat,
Mare, și-a plecat,
C-un palc de curteni,
Falnici moldoveni,
Și s-a dus, s-a dus,
Prin Țara-de-Sus,
Și-a ajuns voios
În Țara-de-Jos.
Iar dacă-a ajuns,
I-a venit răspuns
Că dușmanii țării
Cât nisipul mării,
Năvălesc grămadă,
Pustiesc și pradă.
Ștefan-voievod,
Slăvit de norod,
Nu s-a-nspăimântat
De câte-a aflat,
Ci din bucium sună,
Și gloate-și adună,
Iar în Cel-de-Sus
Nădejdea și-a pus,
Unde e nădejde
La ceas de primejdie.
Domnul s-a-ndurat
Și l-a bucurat,
Și-a trimis o ceată
Către dimineață.
Ștefan, când văzu
Ceata ce căzu,
Repede-a-nțeles
Repede-a ales
Pe câțiva viteji,
S-aștepte prilej
În crâng nepătruns,
De ceață ascuns,
Dincolo de vad,
Mai sus de Bârlad;
Când o da el semn,
Să-și facă îndemn,
Să strige, să urle,
Din tămpini și surle,
Tobele să bată
În goană turbată,
Ca să zăpăcească
Tabăra turcească,
Să creadă că-n coaste
Vine mare oaste.
Iar domnul viteaz,
Cel de-a pururi treaz,
Pan’ o prinde știre
Turceasca ostire,
Grabnic s-o lovească
Și s-o dovedească.
Și așa a fost
Gândul lui cu rost:
Tămpinele au prins
Să țipe-nadins,
Tobele să bată
În goană turbată,
Buciume și surle
Să strige, să urle,
Turcii călăreți,
Alergând orbeți,
Cum au auzit,
S-au și repezit,
Dar de după pod,
Ștefan-voievod,
Pe neașteptate
Le-a sărit în spate!
Turcii dau de crâng,
Șirele se frâng,
Repede se-ntoarnă,
Caii se răstoarnă,
Și mereu se-ndeasă
Prin negura deasă,
Prin smârcuri și zloată
Se ucid în gloată,
Pe pod se repad
Loviți de prăpăd,
Se izbesc în dos
De malul râpos;
Podu-i frânt în două,
Săgețile plouă,
Coase și topoare
Cad fulgerătoare!
Și, lovit de-o rază,
Ce i-e dat să vază
Pașa Soliman?
Vede pe Ștefan,
Cum venea, curat
Ca un leu turbat.
Cu coama în vânt
Dus de Duhul Sfânt,
Cu oștenii săi –
Ceata lui de lei!
Spulberă și taie,
Paloșu-i văpaie,
Unde trece El,
Groaza-i și măcel!
Nebuniți de spaimă,
„Allah” turcii îngaimă,
Și se sting și pier,
Cu ochii la cer;
Alții fug să scape,
Fug peste hârtoape,
Fug, se duc orbeți,
Vânați de săgeți!
Ștefan cu ai săi
Zboară după ei,
Și mi-i casăpește
Și mi-i risipește
Și din goană mână
Liota păgână,
Și spulberă toată
Păgâneasca gloată!
Ștefan-voievod,
Slăvit de norod,
După ce-a sfârșit,
Trei zile-a postit
Cu pâine și apă,
Lumea să-l priceapă,
Mulțumind supus
Tatălui de sus.
Și cu toată slava
S-a-ntors la Suceava,
Ca un mândru crai,
Cu mare alai.
Și cu multe steaguri,
Rupte din șireaguri,
Și cu prăzi bogate
De la turci luate.
Iara doamnei sale,
Ce-i ieșise-n cale,
I-a adus o salbă
Din Cetatea-Albă,
Însă la cocon
I-a adus plocon
Sabie turcească,
Să mi-o mânuiască,
Și un arc, să-l deprinda,
De mic să-l întinda.
Iar la-mpărații
A trimis solii,
Tuturor să spună
Multă voie-bună,
Precum c-a purces,
De Domnul ales,
Și s-a bizuit
De-a biruit
Din sus de Bârlad,
Și-a trimis în iad,
Pe celălalt tărâm:
O sută de mii
De turci osmanlii.
Iar Papa din Ram
Pe loc ce-a aflat,
Poruncă a dat:
Călugări și clerici
Să cânte-n biserici
Rugăciuni spre slavă
Celui ce-n Suceava
E scutul dreptății
Și-al creștinătății,
Cărui azi mă-nchin
Ca un bun creștin:
Domnul să-l trăiască
Și să-l miluiască,
S-apere moșia
De toată urgia,
Mândru să-nflorească
Vița bogdănească!