glorie amiezii

Glorie a întinsei amiezicând sub copaci nu-s umbre aruncate,și când din ce în ce toate le vezi,de prea lumina, strălucind roșcate.Soarele, sus – și un prundiș arid.Ziua mea, așadar, nici că s-a dus:ora cea mai frumoasă e dincolo de zid,pe care îl închide în tencuit apus.Zăduf, în jur; un pescăruș se-ndurăpeste un rest de viață, … Citește mai mult