Mircea Ivănescu - Priviri Concupiscente

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gleznele unei ființe — obsesia ta de demult, când îți
spuneai că se poate agăța de tine — mușcându-te — timpul care
e câinele păzind spațiul trecerii tale până la o altă făptură — și-ți
și spuneai că și pe ea — făptura asta — o poate apuca de gleznă,
cu încredere, (încrederea dușmanului dintotdeauna al tău, care știe că te zădărnicește și de data asta) — și o oprește în
ceea ce ar putea — așa-ți spui tu — fi drumul ei către tine. Și atunci ce
faci? Te așezi cu picioarele strânse sub tine și te agăți cu privirea de
gleznele ei și-ți spun că nu o vei clinti pe încheieturile astea suple,
care-i susțin coloanele trupului — și-ți spui că atâta vreme cât ai
acolo, în lumina de privirile tale creată, gleznele ei — de la care să urci
pe făptura ei închisă în veșminte indiferente — spre fața ei — ai
dezlegarea — ea este adevărată, cu trupul și sufletul ei, care acolo pulsează —
în neliniștea stăpânită a acestor încheieturi — zvâcnind nemișcate o clipă,
închipuind încordarea trupului pe care-l susțin — îl opresc acum o clipă — și
care va zvâcni iarăși îndată ce-ți vei închide ochii.
Și-ți spui că e atâta de simplu să-ți aluneci tot mai înalte
privirile către fața ei, care — nici nu știi — poate nici nu
e spre tine întoarsă — să o privești —
Și-ți dai seama că te-ai preschimbat tu
însuți în câinele care-i pândește gleznele așteptând să o muște — rău —
s-o oprească să mai facă acești pași, câțiva, care o despart de tine — sau de orice altceva ar vrea să intre în lumea ei,
apropiindu-se, privind, întinzându-i încet mâna.

Nicolae Labiș - Contemplare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Domnișoarei Cortez.
Era o podgorie, poate un han,
Era și-o hrubă acolo cu vin,
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de față-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afară era o căldură de iad
Și-o muzică-a iadului – scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.
Oh, lunecoase miragii,
Tandre ocoluri în timp,
Miezul atâtor ravagii,
Subteranul
Olimp!

glezne – Versuri.pro

Mircea Ivănescu - Priviri Concupiscente

Nicolae Labiș - Contemplare