gladiator – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Gladiatorul Murind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum freamătă cetatea, sublimă și nebună,
Măreața Romă urlă-n arenă aplaudând –
Doar el, străpuns, din sânge și pulbere își adună
Fără cuvânt, puterea și ultimul lui gând.
Zadarnic ochii-i tulburi mai caută-ndurare.
Senatorii fățarnici, fălosul dregător,
Cu laude-ncunună și biruinți și-nfrângeri.
Ce-i pentru-această lume de ești și tu cutare
Necunoscut, sub lance căzut, gladiator? –
Actor hulit și singur, uitat în colb să sângeri.
În sufletu-i din balta de sânge-acum desprins
O rază peste margini de lume s-a aprins.
Înainte-i strălucește Danubiul tremurând,
Și patria, mai albă ca floarea, ca oricând
Un colț al libertății lăsat întâia oară
Când a plecat să lupte-n arenă și să moară.
Își vede casa, tatăl cu mâinile bătrâne
Întinse către-un sprijin al zilelor de mâine.
Și vede, parcă ochii i s-ar deschide, vii,
Copiii cum se joacă, prea scumpii lui copii.
L-așteaptă toți cu daruri, măreț, ca pe-o solie,
Pe bietul sclav ce moare ca fiara-n câmp rănită,
În desfătarea gloatei. Adio pe vecie,
O, Romă desfrânată, – o, patrie iubită.
Tu idolul atâtor gânduri strălucitoare,
Europeană lume, nu ești asemeni oare,
Când fruntea ți se-apleacă spre groapă, fără slavă,
De patimi istovită, de îndoieli și lupte,
Fără credință, fără nădejdile trecute,
Batjocorită lume, înfrântă și bolnavă?
Civilizată, roasă de rău și neputință,
În ceasul de pe urmă te uiți și tu cu jale
Spre lumea depărtată a tinereții tale,
Uitată și vândută cu-atâta ușurință,
Pe fleacuri și podoabe și luxuri și parale.
Durerile din urmă mai vrând să le ferești
Asculți cântări bătrâne și basme uneori,
Legende fermecate din vremi cavalerești
Și laudele-atâtor flămânzi lingușitori.

Cezar Ivanescu - Gladiator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi pot schimba veșmintele,
tonsura părului și armele,
pot chiar părea un ins ca orişicare.
Mă ajută enorm și fața mea,
comună, poate fi a oricui,
nici distincție aristocratică
și nici sigiliul acuzat al rasei:
un amestec: un pumn
nevolnic de țărînă.
Îmi pot schimba și stilul de luptă
dar nu pot în nici un fel să-mi schimb Destinul:
să nu mă mint pe mine însumi
trăim vremuri fără ambiguități, la Roma,
(doar în privința asta) :
fac parte dintre-acei ce-s însemnați
să moară, să-și dea duhul,
moartea mea e programul meu zilnic,
împărțită pe ore, o măsur și-o privesc în față…
de n-ar veni imprevizibilă
cum e memoria anilor mei de tinerețe
când plânsul în ungherul încăperii
ca o celulă mă doboară…
unii, veniți din Orient
(aceștia știu să facă tot ce-i fatal,
comerț al minții și-o anume senzualitate)
îmi sugerează să mă detașez
acesta-i jocul care-l joacă și Divinul,
iluminarea cugetului care vede totul
și bunătatea inimii care acceptă:
accept și eu: cu mine însumi plin de cruzime!

Nicu Hăloiu - Decius

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Decius
..
.. şi dădu un semn Cezarul să-nceapă ale zilei lupte,
mulţimea nerăbdătoare însetată e de sânge,
doar Cassandra stă în umbră şi îngrijorată plânge,
că moartea, din gladiatori, aşteaptă să se înfrupte!.
Iar Decius, iubitu-i dac astăzi va intra în luptă
adversar puternic sorţii au decis ca el să-nfrunte,
nu ştie dacă experienţa pe Decius, azi îl ajută,
adversarul lui, cumplit, nu e om, ci pare-un munte!
..
.. lupta-ncepe. Doi novici se înfruntă spadă-n spadă,
amândoi sunt plini de sânge, niciunul nu vrea să cadă!
..
Un retiar intră-n arenă, să decidă-a luptei soartă
priveşte-atent la cei doi tineri cătând pe cine să aleagă.
Calcând încet şi cu prudenţă încearcă pe cei doi să-i despartă,
cei doi văzând cât e de mare, încep uşor să se retragă!
..
Mulţimea urlă-nnebunită, ridicată în picioare
inimile bat spasmodic, moartea deasupra lor pluteşte,
retiaru-şi zvârle plasa spre cei doi, să-i înfăşoare,
însă aceştia se reped şi retiarul se fereşte!
..
Cu tridentul lui cel lung ţine-adversarii la distanţă,
mulţimea ţipă agitată, bate din palme, din picioare
adulmecând cu lăcomie arena unde-acum se moare,
când cei doi tineri se aruncă pe-un adversar fără speranţă!
..
Lovit de moarte, retiarul cade cu pieptul sfârtecat,
trompetele sună din nou şi Decius intră în luptă,
trupul său atletic pare din piatră de granit sculptat,
ţine-n mâna stângă scutul şi-n dreapta, sabia scurtă!
..
Iute-şi măsoară adversarii, se retrage, -i ocoleşte,
a lor lovituri cumplite, el le evită elegant,
Cassandra ţipă-nspăimântată simţind momentul culminant
când Decius, părând un zeu, ca un fulger, scurt, loveşte!
..
Cei doi cad într-o clipită, neştiind ce i-a lovit,
mulţimea toată e-n picioare, aclamând învingătorul,
moartea şi-a luat astăzi birul de la cei care-au murit,
deşi venise să-l răpească pe Decius, gladiatorul!

Brandy - Dau cu Sabia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nimeni nu poate să-mi strice petrecerea
Atunci când mă simt bine cu familia
Am familie de aur și toți ne iubim
Și la bine și la rău cu toți ne unim.
Dar când beau și mă simt bine
Nu mă supăra, nu mă supăra
Că am armele cu mine
Nu mă provoca
Că devin gladiator
Nu mă încerca, nu mă deranja.
Dau cu sabia, dau cu paru’
Nu se satură dușmanu’
Îl bat pan’ se schimbă banu’
Îl bat pan’ la ora 4.
Dau cu sabia, dau cu paru’
Nu se satură dușmanu’
Îl bat pan’ se schimbă banu’
Îl bat pan’ la ora 4.
Ce n-ar da dușmanii mei să rămân sărac
Dar cu frații lângă mine sunt cel mai bogat
Am putere și am bani și fac tot ce vreau
Capul și cu mintea mea nu pot să le dau.
Dar când beau și mă simt bine
Nu mă supăra, nu mă supăra
Că am armele cu mine
Nu mă provoca
Că devin gladiator
Nu mă încerca, nu mă deranja.
Dau cu sabia, dau cu paru’
Nu se satură dușmanu’
Îl bat pan’ se schimbă banu’
Îl bat pan’ la ora 4.
Dau cu sabia, dau cu paru’
Nu se satură dușmanu’
Îl bat pan’ se schimbă banu’
Îl bat pan’ la ora 4