Federico Garcia Lorca – Cartier Din Cordoba
Se apără-n casăde stele.Noaptea se năruie.Înăuntru-i o fetiță moartăc-un trandafir stacojiuascuns în păr.Șase privighetorio plâng la fereastră.Oamenii merg suspinândcu ghitarele deschise.
Versuri corectate și adnotate
Se apără-n casăde stele.Noaptea se năruie.Înăuntru-i o fetiță moartăc-un trandafir stacojiuascuns în păr.Șase privighetorio plâng la fereastră.Oamenii merg suspinândcu ghitarele deschise.
N-am auzit-o, parcă, de mult…O ascult.Nădușala nopții curge pe geamuri.Plouă-n golurile din ramuri.Aș voi să găsesc o asemănareși caut în zgomote și murmure,În viori, în naiuri și ghitareEcoul nedeslușit și turbure.Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopți în fund,și din noapte-n noapte, nopțile urziteCern ploaia cu nisipul măruntCa niște site.Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,Se … Citește mai mult