gemeni – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Gemenii [I]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[I].
O candelă subțire sub bolta cea înaltă,
Lumină peste regii cei dacici laolaltă,
Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide
Se înșirau în sală sub negrele firide,
Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit
C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit.
Iar chipu-i cel din urmă în lungul șir de regi
Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi.
Deodată crâșcă fierul în dosu-unei firide.
A unei tainiți scunde intrare se deschide,
De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână,
Ce ține o făclie aprinsă de rășină,
Care îi bate-n față și-i luminează chipul..
Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul.
Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni
Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni
Încet înaintează, făclia și-o ridică
Ș-urechea ațiind-o el asculta: „Nimică!
Un ceas mai am, și iată că voi ajunge-n fine
Atât de sus în lumea creată pentru bine.
Creată pentru bine ne spun cărțile vechi,
De mii de ani ne sună legenda în urechi..
Și am văzut virtutea găsind a ei răsplată,
Ce nu numai de oameni de zei e-nvidiată,
Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri.
De când văzui aceasta, am stat mereu pe gânduri:
Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară
Să trec murind de sete pentru-o așa comoară?.
Pe când c-un om în lanțuri de-i frate chiar, ce-mi pasă
Dacă-l împing în laturi? O cale luminoasă
Nainte-mi se deschide? L-am dat deci la o parte,
De-ale virtuții bunuri să aibă singur parte.
Ei! Lumea-i împărțită în proști și în șireți,
Iar patimelor rele viclenii le dau preț.
Sămânța roditoare se cade ca să sameni.
Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni.
Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase,
Atunci învie-într-înșii pornirea dușmănoasă,
Invidia și ura botează-le virtuți,
Numește-erou pe-un gâde ca fierul să-i ascuți,
Pe cel viclean și neted numește-l înțelept,
Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept,
Din patimi a mulțimii fă scară la mărire
Și te-or urma cu toții în vecinică orbire.
Cu laude mângâie deșertăciunea lor,
Din roiuri risipite vei face un popor
Și sigur fii la rele de-a pururea urma-va,
Cu sânge și cenușă pământul presura-va..
Ferește-te de una, să te păzească ceriul,
Să nu te-mping-un demon a spune adevărul.
A spune: că nu-s vrednici decât de-adânc dispreț,
Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți,
Că-n tine nici îți pasă măcar de-ale lor păsuri,
Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri,
Că lauda, cu care-i încarci e o ocară,
Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară.”
Deodată iar ascultă.. se îmflă a lui nări,
Aude glasuri multe și pași urcând pe scări,
Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi,
De intră voievozii de țări și de olaturi,
În fruntea lor c-un preot bătrân.. Iară moșneagul,
Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul
De aur și-l ridică: „Brigbelu, iată ora
Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora,
Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare
Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare,
Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie
Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie,
Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită”.
Pe un tripod s-aduce cățuia aurită.
Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii,
Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii.
De fumul lor albastru se împle bolta naltă,
S-acopere mulțimea, iar flăcările saltă,
Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere
Iar preotul începe cu glas plin de durere:
„În numele Celuiuia, al cărui vecinic nume
De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume,
Când limba-i neclintită la cumpenile vremei,
Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei
Regești, și pentru dânsa te chem dacă trăiești
O, Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești.”
Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind,
La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind.
Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaier,
Iar brațele ridică făcliile în aer.
Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină
Ce-acopere statua de marmură senină
Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort
Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adânc: E mort!
Brigbelu se repede-n fereastră și privește.
O mare de lumină pe-o clipă îl orbește,
El vede mii de facle lucind și mii de suliți,
Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți,
Iar negre tac deasupra a capiștelor bolți
Ș-ale cetății ziduri c-un turn la orice colț.
S-a strecurat mulțimea și sala-i iar pustie.
Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie..
Adânc fugiră ochii în cap, pierit e chipul,
Orlogiul în uitare demult și-a scurs nisipul,
Când iată o femeie mai albă ca omătul,.
Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul,
Privește cum din discul de aur iese fum
Și zice rar și rece: Ești mulțămit acum?
Atuncea el tresare și ochii învârtește.
Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuiește:
„O, vino mai aproape, aproape l-al meu piept,
Odor cu păr de aur și ochiul înțelept.
Ca zece morți deodată durerile iubiri-s,
Cu-acele morți în suflet eu te iubesc, Tomiris.”
„Dar lasă-mă ea strigă. Ce galben ești la față,
Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-ngheață.
Ce mă privești atâta? A ta căutătură
Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură.
Ce ochi urât de negru! Cum e de stins și mort!
Închide-l, ah, închide-l privirea ta n-o port..”
„Dar, mă iubești, Tomiris tu mă iubești atât,
Precum pe al meu frate nicicând nu l-ai iubit.”
„Da, simt că în puterea ta sunt, că tu mi-ești domn
Și te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt că l-a ta privire voințele-mi sunt sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de șerpe,
Fugi, fugi în lumea largă! Mă faci să-nnebunesc,
Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc”.
El o cuprinde.. Fața ei albă atuncea piere
Și gura ei se strânge de-o stranie durere.
Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă.
Ea îl sorbea cu ochii, deși murea de spaimă..
Și cum stau mână-n mână.. tresar, tot mai aproape
Se strâng și peste ochii-i își lasă-a ei pleoape.
Din tainiță adâncă părea c-aud un vaier.
Deasupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer,
Îi zise:„O, iubito, din nou ți se năzare.”
Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare:
„Se clatin visătorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt!”.
[Partea I].
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Costel Zăgan feat Solstițiul Cuvântului, 2024 - Detectiv în Zodia Gemenilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-ai prins / Poți / să te bucuri / Eu / debrașam / îngerii / ... →

Plus 2 - Peste, Caut Fecioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru ca nimeni nu face mai bine ca 2 Gemene.. (x3)
I:
Fecioarele, știi, vorbesc prea mult
Cu Gemenele nu prea pot sa ma..
Cu o Balanta sincer aș umbla
Doar daca are greutatile la ea
Cu Scorpionu m-am cam înțepat
Cand beau prea mult cu Vărsătoru nu ma împac
Berbecu, știu, servesc doar la protap
Și tot la Gemene ma întorc sa-mi fac de cap.
Refren (x2):
Sunt Peste și caut Fecioara
C-o Balanta ma întâlnesc deseara
Nici una, nici alta nu geme
(Pentru ca nimeni nu face mai bine ca 2 Gemene..).
II:
Daca zodiile întotdeauna s-ar potrivi
(Ar fi o treaba) Cu totii ne-am potrivi
De fel, de neam sunt Vărsător
În piesa asta-s Peste, dar amator
Multi se viseaza Tauri comunali, înțelegi
Dar cand se uita în oglinda se vad Berbeci
Și-acum va las ca plec grabit spre canapea
Ca ma așteapta întinse doua gemene în ea
Hai pa!.
Refren (x4):

Nord - Gemeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am un cadavru al meu și numai al meu.
De la distanță nu-mi dau seama cine-i cine,
Doar când se apropie timid
Văd că el îmi seamănă puțin mai mult.
Și-l arăt tuturor mândru de parcă eu l-aș fi creat.
Toți se minunează când le povestesc cum.
Ne plimbăm adesea printre forme și fonduri,
Ne prindem de picioare să nu ne rătăcim.
Câteodată el aleargă mai repede
Și eu trebuie să calc mai apăsat.
Mă împletesc din când în când
Dar e acolo să mă sprijine cu umbra
Și pașii lui par să îi poarte pe-ai mei,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru sub tălpi și-l cheamă Mihai,
Probabil un copil căci zâmbind îmi pune piedici:
Cui în pantofii mei de dans.
Bate adesea în caloriferul meu
Asemenea unui crivăț pustiitor.
Câteodată mă cutremură povestea lui
Și-mi împreunez mâinile să tacă.
Îmi împinge sângele din când în când
Dar îl opresc și-l cert puțin.
Ritmul său pare să îmi cânte doar mie,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru în piept și-l cheamă Mihai,
Probabil un bătrân căci șchiopătează sub o povară grea:
Medalion pentru o sticlă cu alcool medicinal.
Vorbim adesea despre lună și stele,
Ne uită Dumnezeu cu nopțile – argintii.
Câteodată râde dar cel mai des tace
Și eu îl întreb politicos despre vremuri.
Încearcă să mă sărute din când în când
Dar privesc în altă direcție și tușesc.
Fredonează sfios înainte să adorm,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru pe buze și-l cheamă Mihai,
Probabil un poet căci are mâna tocită:
Ruj pentru întâlnirea cu Cosmosul.
Am citit undeva despre ei
Că au scris undeva despre mine.
Am încercat să le vorbesc dar
Au scos umbrelele și-au fugit.
Acum o sumedenie de falși artiști
Mă ciopârțesc și mă analizează.
Eu visez că nu pot să visez,
Cel puțin de când am descoperit că.

Aura - Lori și cu Betty

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Faceți cunoștință, ea e Lori,
Ea privește-n jur cu ochii mari.
Faceți cunoștință, ea e Betty
Și v-aduce zâmbetul în dar.
Două gemănute diferite,
Parcă nici măcar nu sunt surori,
Poate că nici eu n-aș crede,
Dar sunt mama lor.

Azi e zi de shopping
Mă pornesc de-acasă
Face nazuri Lori
Betty nu mă lasă
Le spun părintește:
Că le iau cadouri
Știu că azi slăbește,
Contul cu zerouri
Da, am acasă fete mari.

Caut două biciclete
Una pentru Lori,
Alta pentru Betty.
Vreau rochițe și șosete,
Să le rupă Lori,
Să le roadă Betty.
Și-nghețată-n cornete
De frișcă pentru Lori,
De fructe pentru Betty.
Când mă-ntorc e sărbătoare
Crește mare Lori,
Betty crește mare.

Azi e zi de shopping
Ne gătim de școală
Nu se-mbracă Lori,
Betty nu se spală.
Le spun părintește:
Că le iau cadouri
Știu că azi slăbește,
Contul cu zerouri.
Da, am acasă fete mari.

Cumpăr două serviette
Una pentru Lori
Alta pentru Betty.
Două seturi de caiete
Unul pentru Lori
Altul pentru Betty.
Și mai iau două buchete
Crini alege Lori
Roze alege Betty.
Pentru mine-i o mirare
Cât de mare-i Lori
Betty cât de mare-i.

Azi e zi de shopping
Fetele mă cheamă
-Mama când ești gata
-Hai o dată mama!
Două domnișoare
Mândre și cochete
Nu mai au răbdare
Lori și cu Betty
Dar, am acasă fete mari.
Dar, am acasă fete mari.

Azi le iau cabriolete,
Roșu pentru Lori
Galben pentru Betty.
La culoare au poșete
Roșie la Lori
Galbenă la Betty.
-Noi vrem două verighete
Una pentru Lori
Alta pentru Betty.
Mai așteaptă mai băiete
Tu nu ești pentru Lori
Tu nu ești pentru Betty….

Boys Grant - Zodia Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ing3ru’:
Eu un gemeni aparte să știi
Nu mă țin de promisiuni, dar promit zi de zi
Am zis că fac aia, de unde bani de aia? Știu
Va fi și-un soare sus, nu doar ploaia
Vorbesc urât din când în când și frumos
Dacă mă-ntorci pe dos, cedez nervos
Serios acum, nu sunt lacom, port zero
Nu o ardem pe coca și nici pe hero
E verde-n jur, nu înjur, sunt numai copii
Eu am pe cineva sus, poate și ei mai știi? Zi
Am două fețe, tu știi doar una
Alții nici una, alții cu minciuna
Alții se cred șmecheri, cică sunt eroi, băi
M**ș pe ei tot odată și pe voi
Un gemeni aparte ca un înger în noapte
Un soare sus cu el trec peste toate.

Refren:.
Ing3ru’:
E zodia mea sau poate a ta
E vorba de el sau poate de ea.
Nick’:
E zodia mea sau poate a ta
E vorba de el sau poate de ea.

Nick:.
Zodia fecioară și nu-i deloc ușoară
E o viață cam dulce, dar și amară
Da stai și te gândești cum ar fi
Să fim, da să fim iar copii
Să facem ce ne doream zi de zi
Să știm atuncea când greșim
Și-mi aduc aminte bine de toate
Da uite că acum am ajuns să-ți zic nepoate
Hai că a trecut ceva timp de când eram mic
Toate s-au schimbat, înțelegi ce zic
Ai plecat tu, dar a apărut trupa
Ai vrut să te-ntorci, dar eu ți-am zis pa
Vezi-ți de viața ta, nu o mai compara cu a mea
Că pot să am și singur grijă de ea
Fecioara și și Fecioara
Eu dulce, dar tu puțin amară.

Refren:.
Ing3ru’:
E zodia mea sau poate a ta
E vorba de el sau poate de ea.
Nick’:
E zodia mea sau poate a ta
E vorba de el sau poate de ea