https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/mariana-edulescu-in-gara-de-la-focsani https://versuri.pro/mariana-edulescu-in-gara-de-la-focsani#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68011 →]]> Frunzuliță de castani,
În gara de la Focșani
Dintr-un tren am coborât
Și am început să plâng,
Doamne, cum au trecut anii,
Ca acuma se făcea
În gara de la Focșani
M-a lăsat iubirea mea,
Am plâns mult și cu regret,
Inima bătea să-mi sară,
Suferința mea din piept
Mult simțeam c-o să mă doară.
Anii au trecut de-atunci
Și eu drumul mi-am luat
Să-mi găsesc altă iubire
Sau pe cine m-a lăsat,
Dar păcat, n-a fost să fie,
Și ani grei m-au așteptat,
Am colindat drumuri lungi,
Drumuri lungi și sat cu sat,
Anii au zburat de-a rândul,
Liniștea nu mi-am găsit
Și așa umblând cu drumul
Într-o gar-am nimerit.
Coborâi treaptă cu treaptă
Scara trenului venit,
Câtă lume vine, pleacă,
Sufletul mi-e necăjit,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea,
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște?!
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea.
Un bărbat cu tâmple albe
Și cu ochii de castani
Simt că parcă m-ar cunoaște
Dintr-o gară din Focșani,
Am trecut pe lângă el,
Inima simțeam că-mi frige,
Străin el, străină eu,
Doamne, viața cum se duce,
Am zâmbit amar și trist
Și mi-am zis în gândul meu:
Viața-i ca un tren ce vine
Și se duce tot mereu.

]]> https://versuri.pro/mariana-edulescu-in-gara-de-la-focsani/feed 0