Friedrich Holderlin - Ganymede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce dormi, fiule-munte, culcat în supărare, nedrept,
Și-ngheți pe malul gol, răbdător!
Nu te gândești la îndurare, când la masă
cereștii însetați sunt?
Nu cunoști printre ei mesagerii tatălui,
Nu în prăpastia cerului jocul ascuțit al aerului?
Cuvântul nu te atinge, al bătrânului spirit nu
Îți trimite un om rătăcitor?
Deja îi răsună-n piept un ton. Foarte adânc,
Ca atunci când dormea sus în stâncă,
El, cel de sus. Dar încătușat în mânie se curăță
Omul legat, acum însă se grăbește,
Stângaciul; de zgură-și bate joc acum,
Și ia și rupe și aruncă spartul
De furie-mbătat, jucându-se, acolo și aici
Privitorul mal, și la-l străinului glas
Turmele se ridică, pădurile se agită,
Al râului îndepărtat spirit se ridică
Pământul din adânc aude și tremuratul stimulează
Buricul pământului, și spiritul însuși din nou se ridică.
Primăvara vine. Și fiecare, în felul său,
Înflorește. Dar el e mai departe; nu mai e aici.
Rătăcit se duce; căci Geniile sunt mult prea bune;
Doar conversația cerească îi este-a lui acum.

Boris Pasternak - Eu Creșteam Precum pe Ganimede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu creşteam. Precum pe Ganimede,
Intemperii şi vise mă purtau.
Ca năpastele-mi creşteau, aş crede,
Aripi ce de pământ mă despărţeau.
Creşteam. Şi, urzit spre înserare,
Văl misterios mă învăluia.
Îndrumat de vinul din pahare,
De jocul tristei sticle ce lucea,
Creşteam, dar jaru-n omoplaţi deja
Îngheţa a şoimului mângâiere.
Departe-i timpul când, iubirea mea,
Peste mine ai plutit în sfere.
Dar parcă nu ni-i dat acelaşi cer?
Chiar acesta-i farmecu-nălţimii –
Lebădă ce s-a bocit pe sine
Cu vulturul alăturea te ştii.

Ganimede – Versuri.pro

Friedrich Holderlin - Ganymede

Boris Pasternak - Eu Creșteam Precum pe Ganimede