Daniel Vişan-Dimitriu – Gânduri Ireale
Ce stranie pădure!Ce liniște! Ce spaimă!Cum poate să îndureAșa o neagră faimă?.Vechime-i este traiul,Iar somnu-i este caleSpre tainele și raiulDin visurile sale.Acolo-i zbor și cântec,E Soare, e lumină,Nu-s urme din descântec,Nu-s lacrimi, nu e vină.În raiul său, prin verde,Potecile te-ndeamnăHainul timp a-l pierdeȘi a uita ce-nseamnă.Dar mersul pe o caleDin visuri, o închideÎn gânduri ireale,Iar … Citește mai mult