ganduri de noapte – Versuri.pro

Heinrich Heine - Gânduri de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt..
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă –
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin..
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!.
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
Mereu văd chipul ei blajin..
Sunt doisprezece ani în plin,
Sunt doisprezece ani de viață
De când n-am mai cuprins-o-n brață.
Germanie, pământ străbun,
Ești încă sănătoasă tun.
Voi regăsii a tale arii
Oricând, cu teii și stejarii.
De dorul tău nu mi-ar păsa,
Dar e acolo mama mea.
Nu poți pieri, străbună țară,
Dar mama, poate, o să moară.
De când din țară am plecat,
Nu-i știu la număr – ce păcat! –
Pe scumpii mei ce zac în groapă.
Durerea inima mi-o sapă..
Îi număr totuși. Și, mereu,
Mai crunt sporește chinul meu,
De parcă prăvăli-s-ar morții
Pe pieptu-mi.. dar se duc cu toții.
Pe când pierdut în gânduri stam,
Zori franțuzești mijesc la geam.
Cu zâmbetu-i ca dimineața,
De-alean german mă scapă soața.

Publika - Ora Zero

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ochii în tavan și-ntins pe covor
Privesti de jos în sus
Nimic nu pare atât de important
Nu e nimic de spus.
Te uiți la ceas și vezi cât e de târziu
Vecinii tăi dorm toți
Închizi ochii și încerci să visezi
Vezi bine pentru tine
Visele sunt porți
Ce se deschid în nopți.
Refren:
E ora zero
Toate luminile dispar
E ora zero
Și visele apar.
Oameni simpli ce merg pe străzi
Oriunde poți să-i vezi
Ei nu vor să afle ce vrei
Nu vor să știe ce visezi.
Refren:
E ora zero
Toate luminile dispar
E ora zero
Și visele apar.
Pre-refren:
Iubim amândoi
Visăm amândoi
Deci hai să cântăm amândoi
Cântecul ăsta este pentru noi

Li Po - Gânduri De Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-a curs Luna pe podele
Ori e, poate, promoroacă
Ce din toamne reci și grele
Arginti-n viața-mi săracă?
Ridic văzul – Luna mare
Aurește în fereastră,
Aplec ochii și mă doare
Dorul după Țara noastră.