Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.

Strofa 2:
E riscul meseriei sau mai bine zis prostia
Ce te face să gândești că cea mai bună e Maria
Și că fără ea e moarte, și că fără ea nu-i viață
Și te mai întrebi de ce nu te poți trezi dimineață
Totul în jur plutește n-ai nevoie nici de sfaturi
Bagi în tine fără număr, te simți bine când te saturi
Numeri orele la ceas și mai bagi încă o foaie
Ca să poți visa frumos când îți petreci noaptea în baie
O altă zi, un alt decor e din ce în ce mai bine
Gândește-te și la restul, nu te gândi numai la tine
Ai și tu familie și ei au un singur gând
Ar dori să-și vadă fiul cât mai sus nu sub pământ
Mai sapi un centimetru cu fiecare fum tras
De-asta n-ai curaj să numeri câte zile ți-au rămas
În impas și fără glas privești cruda realitate
Nu ești cel de altădată, ți-ai lăsat o viață-n spate.

Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.

Strofa 3:
Rămâne doar un sfat tu poți să-l iei ca atare
Dacă ai deschis partida, fa și ultima mutare
E jocul tău în care o greșeală se plătește
De aceea nu te miri când vezi cum moartea îți zâmbește
Nu speri la nemurire ci să mai prinzi înc-o zi
Înc-un nor de fum albastru să vezi cât de sus poți fi
Uitându-te-n oglindă te apucă o durere
Când renunți la zece kile pentru-o lună de plăcere
O fi pură întâmplare că ești dependent de ea
Sau așa se mai întâmplă când ți-o faci cu mâna ta
Te roade-atunci când toată lumea pe tine se crizează
Însă nu faci nimic să schimbi această ipostază
Te complaci așa cum ești, prizonier dintr-o prostie
Și pentru ultima dată te rog să îmi spui tu mie
Cu ce te-a ajutat această experiență
Sau mai mult te-a îngropat și a creat dependență?