frustrari – Versuri.pro

Spoock - O Nouă Generație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spuneți! Generația noastră-i plină de defecte.
Ne-ați dat doar vise, nicidecum lucruri concrete.
Ne-ați dat durere, ne-ați dat frustrări și amăgire.
Vă gândiți numai la bani, nicidecum la iubire.
Trăim foarte rău, dar ne tot promiteți bine,
când voi abia, abia vă descurcați de azi pe mâine.
Ne spuneți că nu avem respect. Pentru ce să avem?
azi nici imnul țării nu se cântă prea solemn.
Și dacă astea le văd zi de zi în viața mea,
degeaba-mi spui tu mie că se va schimba ceva.
Ne numim tineri, tre’ să ne gândim la viitor,
dar ne lipsește-ncurajarea că ne va fi ușor.
Suntem învățați de mici doar să tragem din greu,
vrem oameni mai buni, dar uităm de Dumnezeu.
Nu putem avea tot, deci ne resemnăm,
dar oare până când trebuie să mai așteptăm?
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar,
vreau să uit de răutate, de probleme să scap,
de asta intru-n cercuri în care beau și trag.
E relativ în viața mea cam tot ce mă-nconjoară,
cei care mă înțeleg sunt doar berea și-o țigară.
Sătul de-atâta timp pierdut pe băncile din școală,
mă simt nepregătit pentru viața asta penală.
Să muncesc ca un sclav de dimineața până seara
și să simt mereu că nefericirea mă-nconjoară,
să-mi simt soarta grea pe care-o duc mereu în spate,
cu teama c-aș putea pierde totul peste noapte,
după ce am muncit pe brânci și am dat din coate,
să aflu c-am trăit doar speranțe deșarte.
azi nu mai gândim ca generația voastră,
suntem doar noi, cu mentalitatea noastră,
și eu fac parte din ea și-ncerc să mă adaptez,
sper să reușesc ce mi-am propus, nu doar să visez.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar.
Banii vin și se duc, nu trăiesc pentru ei,
îmi pare rău că-am pierdut emoții, oameni și idei.
Ce să faci când nu mai e nimic de spus,
când vezi că totul e aiurea și te simți în plus?
Nu-mi ține teorie, că totul e inutil,
încă mai tânjesc după un zâmbet de copil,
dar de unde să apară, în jur totul e pustiu,
cine sunt și ce-mi doresc nici că nu mai știu.
Generația noastră este acum și aici,
făce tot ce vrea chiar dacă-i interzis,
tre’ să fac și eu ceva, să mă liniștesc,
să las deoparte viciile ce mă ispitesc.

Morbid - Frustrări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
De dimineață, te duci și tu, îți iei ceva de mâncare
Dar nu prea mult, să ai bani și pentru a doua zi, și doare
Să vezi că tot ce-i bun în jurul tău dispare
Și-n fiecare zi, se naște o nouă frustrare
Ești în căutare de-o fărâmă de-alinare
O cale de scăpare
Să găsești ai vrea cu ardoare
Dar simți că nu ești în stare
Să aduci vreo schimbare
Doar stai și privești, cum orice urmă de speranță moare
Analizând situația, constați că nu-i deloc bine
Și te-ntrebi: oare de ce te fute soarta fix pe tine?
De ce alții au, chiar dacă nu merită?
Nici tu nu meriți, da n-ai… viața-i ca mă-ta, nu-i dreaptă
De ce-i tac-tu alcoolic? De ce urmezi și tu?
De ce dispare tăria de a spune la droguri “Nu”?
De ce nu ești ce vrei să fii? De ce nu poți schimba nimic?
Și de ce dracu’ ești aici, regăsindu-te-n ce zic?.

Refren X2:
Bântuit de frustrări, alergi prin lume ca turbat
Ceva să-ți aducă liniștea-n suflet, cauți disperat
Îți renegi propriile gânduri, și obișnuiești
Să faci aceleași căcaturi, chiar dacă știi că greșești.

Strofa II:
Băga-mi-aș p***, mama iar e supărată
Tata, iarăși e stresat, că n-ajung banii niciodată
Cum dracu pot niște hârtii să-ți f*** întreaga viață
Să te facă să omori sau să-ți omori orice speranță?
Plângi mereu, totuși, nu știi cum e să plângi de bucurie
Ai auzit de la alții, crezi că-i doar o fantezie?
Și dacă nu-i, de ce nu se întâmplă și ție
Să poți spune, mulțumitor: “E așa cum vreau să fie”?
Și mai frustrant e, când constați că ăsta e doar începutul
Și că nu se termină până nu înfrunți mormântul
Alții îneacă problemele-n alcool, sau le asfixiază-n fum
Altele-s nemuritoare, să scapi de ele, n-ai cum
Și așa trec zilele, băgându-și p***-n tot și-n toate
Crescând încet, în tine, ura pentru realitate.
Și când pare că lucrurile încep să meargă mai bine
Auzi vocea rațiunii, spunând: “Calmează-te, nu ține! ”.

Refren X2.

Outro:
Viața asta e un mare căcat…

Oxy - 6 Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren:
6 ani de muzică, 6 ani de lirică
6 ani de când zic că o să fac din asta muncă
6 ani numai frustrări,
Energizante, țigări
După 6 ani sunt același indiferent de stări x2

S1:
6 ani de când mă zbat,
Îmi tot zic că ies din c***t
Că-s sătul până la cap să dorm cu grijile în pat
Am prieteni pe lângă mine de-i numeri pe degete
Băga-mi-aș p***-n morții lor că toți au fost pe numere
Pe unul ți l-am blocat
Pe oriunde am apucat
M-a degajat și l-am șutat
Nu am nimic de regretat și nimic de obiectat
Sunt mulțumit cu ce am, mulțumit cu cine sunt
Mulțumit că am rămas cu picioarele pe pământ
Iartă-mă mama că nu-s vreun avocat, doctor, soldat
Dar o să trag până cad, să nu auzi c-am eșuat
Am lângă mine o fată care face cât o sută
Panaramelor, lăsați textele că vă f*t în gură!
Am același chef de viață
Inima încă-i de gheață,
Cu persoane care cred că suntem egali față-n față
Am prieteni adevărați, plecați demult prin alte locuri
Încă ținem legătura chiar dacă doar pe alocuri
Am oameni ce mă susțin,
Cânduri care mă rețin
Multe nopți ce mă deprim
Dar nu le înec în vin
Am un demon ce-mi vorbește că nu sunt destul de bun
Și care nu-mi dă pace nici când mă plimb singur pe drum
Am aripile scuturate, m-am îmbrăcat în negru
Și fața acoperită să nu-mi depigmentez tenu’
Am 6 ani de activitate, săracă-n mare
Și o durere de cap, uneori năucitoare
6 ani de lacrimi reci
6 ani de vorbe seci
6 ani de când aud, „Nu ești ce caut, tre’ să pleci”
6 ani de strâns dantura
6 ani băga-mi-aș p***
6 ani de când îmi tot promit că schimbăm procedura
6 ani de încercări, indiferențe frustrări
6 ani de când îmi spun, „Hai să nu avem așteptări!”
6 ani da’ gata!
Javrelor, faceți plata!
După 6 ani e timpul să apară-n ghete prada.

Refren:
6 ani de muzică, 6 ani de lirică
6 ani de când zic că o să fac din asta muncă
6 ani numai frustrări,
Energizante, țigări
După 6 ani sunt același indiferent de stări x2

F Charm feat Dare - Frustrarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O vorbă mare mi-a zis tata
Și m-am lovit de ea toată viața.
Când ajungi sus, ei se văd prea jos
În spate te vorbesc urât, în față frumos
C-așa-i aproapele meu, un om cu suflet mare
Se bucură prea tare și pare că-l doare
Și pune pe rană sare, în ochi are doar frustrare
Că-l mănâncă gelozia când unu are și el n-are,
Și-l văd cum se consumă-n el
Că de ce dracu am eu mai mult ca el în portofel!
Oamenii-s făcuți să se iubească,
Dar oamenii sunt javre, ce-așteaptă să lovească
Oamenii pot să te ducă sus,
Dar vezi că oamenii-o să strige că ei acolo te-au pus
Tata mi-a zis: Bogdane-ascultă bine,
Ăștia se hrănesc cu ce ai mai bun în tine,
N-ai să-i vezi vreodată, cu stomacul gol
Că e plin cu durerea ta și frustrarea lor!.
Tatăl meu îmi spune
Să nu mai cred în lume
Frustrarea e o boală
Sora cu invidia
Tatăl meu îmi spune
Că frustrarea lasă urme
Și lumea mă răneste doar să-mi vadă lacrima.
Cine te pune să mănânci cu poftă de sub unghie?
Și ura te-mpinge să-ți pui de gât o frânghie,
Omule ce te-ncălzește dacă pic în hău?
Când soarta mă lovește, tu mă împingi mai rău?!
Până și industria e plină de frustrare:
„Eu nu fac feat. cu ăla, că-i fac numele prea mare”
Doar frustrați de calitate, oameni plini de caracter
Se știu ei mult prea bine, la cine mă refer.
Alți oameni cu principii se uită și-n curtea ta
Ți-ar vrea hainele, mașina chiar și pe nevasta-ta
Se bucură dacă banca vine casa să ți-o ia
Că doarme mai bine noaptea cu nefericirea ta.
Omul se macină, din orice pricină, te vrea-n paragină
Viața lui se clatină, din sarcină vrea platină
Îmi iau valiza plec să caut niște soare
Să stau măcar o clipă, ferit de animale.
Tatăl meu îmi spune
Să nu mai cred în lume
Frustrarea e o boală
Sora cu invidia
Tatăl meu îmi spune
Că frustrarea lasă urme
Și lumea mă răneste doar să-mi vadă lacrima

Bonel - Nemulțumiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa 1.
De la primul vers scris zic că m-a durut în pix
Și din ce vedeam la alții mi-am zis să fac fix
Opusul, nu neapărat așa din dușmănie
Doar am contestat falsul și-am făcut ce-mi place mie.
Chiar dacă m-ascultă-o mie sau dacă am milioane
Același lucru-l scriu și n-o să fiu ghidat de oameni
Dacă oamenii vor alune și eu scot bomboane
O să m-asigur că le scade glicemia, coane.
Dacă vreau casă de discuri nu mi-o sug muzical
Ca apoi să mă fac de căcat la nivel Global
Ci doar încerc și eu s-ajung sus ca… Mă rog
Și să pot să mă descurc fără cineva cu vlog.
că dacă-i așa simt cum mi se duce toată vlaga
Și mă rezum doar la citit să mă f*t și eu cu Blaga
Dar mai degrabă Vlahuță sau poate Minulescu
Sper c-ai observat că nu m-asemăn prin nimic cu restul..
Refren.
Nebăgat în seamă începi dai cu coatele
Brigada ta e ca hernia, nu îți ține spatele
Știi că nu ești fată frumoasă și de-aia faci urât
Vrei beef degeaba, oricum vi-te bat și-atât.
Nu te gust ești nesărat și te crezi bun rău
Dar o să îți fac felul pentru că sunt cheful tău
Valabil pentru toți cu 2 piese ce se cred peste
O să vă fac din texte Călin, file’ de poveste.
Strofa 2.
Am frustrări ca orice artist, mereu tind spre absolut
Și nu mă-mbăt cu speranțe că nu mai sunt în trecut
De nimeni, la urma urmei am peste 1,70 și 17 și voi încă faceți 16, mă-nțelegi.
Nu mă inspiră niciun artist, zici c-au toți polipi
Îmi plăceau dar de ceva timp i-am tot ocolit
Mi-e dor de vremea-n care îmi plăceau toți afonii
dar între timp am strâns multe baruri ca un alcoolic.
Eyo! încotro? Stai așa că nu-i așa
Cine morții ma-tii ești și unde pleci cu muzica?
Păcat că-i 0,18, mintea nu v-a venit
Și nu vă las să continuați cu stilul ăsta împuțit.
Nu-nțeleg cum vine, nu mă pot abține
Cum poți susține ceva ce mai bine pleacă și-ncă vine
Toți au fost promițători și-au zis că o să fie
Cei mai tari și încă nu-s – câtă demagogie..
Refren.
Nebăgat în seamă începi dai cu coatele
Brigada ta e ca hernia, nu îți ține spatele
Știi că nu ești fată frumoasă și de-aia faci urât
Vrei beef degeaba, oricum vi-te bat și-atât.
Nu te gust ești nesărat și te crezi bun rău
Dar o să îți fac felul pentru că sunt cheful tău
Valabil pentru toți cu 2 piese ce se cred peste
O să vă fac din texte Călin, file’ de poveste.
Și nu zice tu pa, hai te rog să moară ma-ta
Că eu fac și iubesc muzica din clasa-a 8a
Compun de când am învățat cum se deschide cartea
Și voi încă aveți nivelul meu din clasa-a șaptea.
Rapul e mai mult decât un type beat și autotune
Mai mult decât hype, o haină Gucci și un vibe bun.
Înainte vibra tonul, acum vibratorul te face să îți folosești altfel microfonul.
Și-i păcat