frunze aramii

În parcuri frunza cade arămie,Pe pajiști unde ieri zâmbise mai.Și-n avuzuri lunecă pustie,Pe apa-n care dorul ți-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înflorește pacea din grădină,Iar eu, simțind zăpezile ce vinȘi presimțind durerea ce-o să vină,Rechem în țări de geruri și de chinUitarea ce durerile alină.Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în trestie de nai,De-acum să … Citește mai mult