Strigătură:
Să fi lăsat numai dor
Să trăiesc mai cu ușor!

Mai bine de-ai fi făcut
Toată lumea la un rând,
Să nu fie pe pământ
Nici sărac și nici urât.

Strigătură:
Lasă-mi, Doamne, dragostea,
M-oi duce-n lume cu ea!

De ce, Doamne, ai lăsat
Să pice frunza din fag
Și badea să-mi fie drag
Să trăiesc tot cu bănat?

Strigătură:
Cui îi urâtă lumea
Meargă, puie foc în ea.

De-ai fi lăsat lumea-așa
Cum ai lăsat pădurea,
Vara lemnele-nfloresc
Și iară toate-nverzesc.

Strigătură:
Lasă-mi, Doamne, numai dor
Să trăiesc mai cu ușor.

De ce, Doamne, ai lăsat
O femeie și-un bărbat?
Să fi lăsat numai dor
Să-mi fie-n lume ușor,
Să fi lăsat frunza-n fag,
Să mă ieie cin’ mi-i drag,
Să fi lăsat frunza-n plop,
Omul frumos cu noroc.