Ilarie Voronca – Frontierele Văzduhului
În heleșteie mari cât pereții ospiciuluipeste tulburarea șoaptelor în despărțire,prin parcurile îndoindu-se ca tăietorii de pietre,pe plaja de pieptenul vântului frizată,din curțile orășenești ca menageriile pătrateprin maxilarele vântului străvezii ca metaniile,pe șesurile atârnând ca limbi la gura aventurilordin șoldul dealurilor cu podgorii,cum sunt șipotele albastre ca omizile,buzele singurătății sug potecile vremii,toate frontierele văzduhului ca fructele … Citește mai mult