frig adamic

Cărările nemerse încă mă mai tulbură,Întunericul umblă printre cruci ca un copil.Ne naștem și murim în exil.Singurătatea trece cu buzunarele pline de răni.Care mai devreme veți ajunge la mine, mai suc de cucută, mai mâini de omăt?Soața lui Lot, când a privit îndărăt, în stana de sare prefăcută a fost.Epilepsia toamnei și-ncepe vicleșugul.Drumu-i plin de … Citește mai mult