Francis Jammes – Versuri.pro

Pe Marginea Patului Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe marginea patului meu, o mireasă creolă
a fost adusă de mama mea. Și o iubesc pe această Fecioară
cu o religie oarecum italiană.
Fecioara Lauretana, stând pe un cearșaf auriu,
ceea ce mă duce cu gândul la miile de fructe de mare
pe care le vând pe țărmuri unde nu suflă o gură de aer,
unde tarabele se sufocă într-un somn de foc.
Fecioară Lauretana, tu știi prea bine că ești binecuvântată,
iar eu nu mă simt demn să fiu iubit de tine.
tu ești ca un trandafir al cărui parfum îmi îmbălsămează inima..
Au pied de mon lit.
Francis Jammes.
Au pied de mon lit, une Vierge négresse
fut mise par ma mère. Et j’aime cette Vierge
d’une religion un peu italienne.
Virgo Lauretana, debout dans un fond d’or,
qui me faites penser à mille fruits de mer
que l’on vend sur les quais où pas un souffle d’air
n’émeut les pavillons qui lourdement s’endorment,
Virgo Lauretana, vous savez qu’en ces heures
où je ne me sens pas digne d’être aimé d’elle
c’est vous dont le parfum me rafraîchit le coeur.

Luminițe Pe Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O doresc în această umbrită lumină
care curge odată cu amiaza în mijlocul zărilor,
când cloșca și-a depus oul în cuibul din paie,
dedesubtul sârmelor unde se usucă rufele.
O voi vedea plecând cu chipul ei blând;
Ea va spune: Simt pe moș Ene pe la gene
Și dormitorul ei va fi pregătit pentru somn,
și se va cuibări la fel ca dansul unei albine la întoarcerea
în stup, se va abandona în patul moale și alb.
Un poet a spus că, în tinerețea lui
a înflorit în versuri precum o tufă de trandafiri cu trandafiri.
Când mă gândesc la ea, mi se pare că sap
o fântână nesecată în inima mea.
Un parfum de crini.
Dumnezeu unge cu untdelemn o catedrală
în timp ce pictează bujori pe obrajii înroșiți.
Vreau să-mi amintesc de ea în veșnicie ca de
conturul și parfumul florii de nu-mă-uita.
Amintirea ei să umple văzduhul atât de viu încât să cred
că în jurul capului port aurora unei păsări.
Tulpinile de lalele dintr-un parc sunt de un verde închis, crud.
O frumusețe fără de sfârșit umple azurul, din înalt
coborâ vârtejuri de foc și cercuri, spirale de luminițe îmbrățișate.
În sufrageria unde a fost ea, în sufragerie se opresc
unde eram ca doi lilieci orbi și întunecați ca noaptea,
acum sunt trandafiri puși într-o vază colorată
și un fir de magnolie pe care mama mea
l-a sculptat pe lemnul maroniu, lăcuit.
Această floare nu a înflorit încă,
dar a crescut de parcă s-ar fi înmulțit
și se ridică din vază, de parcă ar avea aripi și
va zbura în mijlocul verii.
Închid fereastra pentru a-i face mai multă umbră.
Mă gândesc.
Am suferit.
Nu mai știu.
Mă gândesc.
Mobila scârțâie și câinele meu doarme pe podea.
Oare va veni ziua când, trăgând zăvorul
ușii în fața mea va apărea ființa prețuită?
mâna mea va deschide porțile învechite
și tot ceea ce cu prezența lor va aduce lumină.
Liliecii care înfloriseră anul trecut vor înflori din nou în paturile triste.
Deja piersicul zvelt a presărat peste cerul albastru florile lui, ca un copil
ce îl celebrează pe Dumnezeu.
Inima mea ar trebui să moară în mijlocul acestor lucruri pentru că te aflam în vraja livezilor albe și roz la care am sperat ceva de la tine.
Sufletul meu tânjește plictisit gleznele tale.
Nu mă alunga.
Nu te înălța ca nu cumva, părăsindu-mă, să vezi cât de slab și tulburat sunt în brațele tale.
Două spice de grâu se legănau pe deal.
Și spicul i-a spus surorii lui :
Tremur în fața ta și rămân confuz.
Iar ea a răspuns: la fel ca stânca pe care o sapă apa, picătură cu picătură, când mă uit la tine, tremur, și sunt confuză.
Vântul i-a legănat pe amândoi din ce în ce mai mult, i-a umplut de dragoste și le-a împletit inimile albastre încât au devenit un singur spic de grâu.
CLAIRIÈRES DANS LE CIEL.
Francis Jammes.

Te Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.
Sunt eu, sângele curge mai tare, se învârte ca o roată, pe trupul meu, simțindu-ți brațele rotunde și fine strălucind prin rochie ca niște frunze de laur.
Te iubesc și nu știu ce vreau.
Aș vrea să mă întind pe acest covor și aș dormi.
Gențiana a înflorit albastră și neagră în pădure.
Vânturile Toamnei flutură frunzele ruginii, gălbui, duc ulciorul de aur la apă și frumusețea la femei, iar trupul merge la trup și sufletul umblă la suflet.
Je t’aime.
Francis Jammes.
Je t’aime et je ne sais ce que je te voudrais.
Hier mes jambes douces et claires ont tremblé quand ma gorge t’a touché, lorsque je courais.
Moi, le sang a coulé plus fort comme une roue, jusqu’à ma gorge, en sentant tes bras ronds et doux luire à travers ta robe comme des feuilles de houx.
Je t’aime et je ne sais pas ce que je voudrais.
Je voudrais me coucher et je m’endormirais..
La gentiane est bleue et noire à la forêt.
Les troupeaux de l’Automne vont aux feuilles jaunes, la tanche d’or à l’eau et la beauté aux femmes et le corps va au corps et l’âme va à l’âme.