Arthur Rimbaud – Sedentarii
(Les asis).Buboși, zdreliți, cu ochii încinși cu verzi inele,Cu degetele boante crispate pe femur,Cu scăfârlia plină de aspre coji de pieleCa florile de lepră pe câte-un antic mur.Li-s oasele-altoite pe neagra osaturăA unor mari fotolii; picioarele, sub ea,De dimineață până spre seară, nu se-ndurăSă lase bara ce le slujește drept proptea.Acești moșnegi, cu jilțul împletiți … Citește mai mult