Mai coboară pe sub masă,
se rotesc, aiurea, -n fum,
te învăluie… Frumoasă!
… iar țigara mea e scrum.

Mă ating degrab’ la coaste..
Parcă una.. n-aș avea!
Gânduri pline de contraste
îmi șoptesc: e coasta ta.

Mă ridic, mi-adun curajul,
dar mă simt ca un boboc
pregătindu-mi, grav, tirajul
de cuvinte: “Ai un foc?”.