Gheorghe Tomozei - Focul Hrănit cu Mere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Limba ce-o știu de la bunica, limba
apropiată de tăcere, simplă
ori dimpotrivă irosind lumine
și murmur de havuzuri bizantine
ca-n gura unui clopot atârnând
își leagănă pe lume lemnul sfânt
și-și arde lumânările severe
în jaruri vechi, ce s-au hrănit cu mere.
Din alte graiuri, vorbe venețice
din carnea ta de lut vor să-nspice
și tu le lași în graiuri, milostivă,
reci bolovani, bomboane de colivă
în albul cărora se-nclciază
culorile rodite de amiază.
Ades te-au ars.
Petalele fragile au fost în parte rupte, de camile,
te-au dat în scama câinilor.
Zăvozi te-au sângerat.
Te-au junghiat irozii cu plinul sabiei,
lucrând cu-ncetul să-ți ia din schitul inimii, profetul,
dar ai rămas ca jupuită piele a unei stele,
ca un os din trunchiul zimbrilor scos.

foc hranit cu mere – Versuri.pro

Gheorghe Tomozei - Focul Hrănit cu Mere