flux – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Felix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Reflux oceanele împing în maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel,
Cum pielea explodează în erizipel
Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.
Se umflă-n unghii, în păr, cum cheratină,
Cu sebum și sudoare-n foc, căldură,
În creier răbufnește scoarța-n tevatură.
Tahicardie-n tensiuni de adrenalină.
E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spațiului, în kerosen arzând,
Sau Jet-ul ce refuză a coborî urcând.
Plămânu-n inspirația pădurilor, ce îl dezmiardă.
În supersonic „spin” e timpul, la iubire.
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mări, păduri, se-ncolăcesc epuizate-n lene.
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!
E un reflux în ciclu, fluxul cu putere,
Ce ne-ntrebăm, în fals, de nu e inefabil;
E cineva mai sus, ce l-a decis probabil.
Să fie doar clipite, să nu-l ai, „avere”?
E singura dreptate universală,
Fără control de-escroci sau potentați
Și o deplângem, cât de scurtă-i, disperați.
Da-i unică, un „fair” de distribuție egală.
O soarbe-n clipe-ntrega omenire,
E plusul de gigant, la hâdul minus,
E-o bogăție arzând într-un instant de Primus.
O năzuință-i, un deziderat de trai. O felix… fericire!!!

Stephan Roll - Flux

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca-nspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile-n vis o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna-nspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți,
Deschide ferestrele de pâine ale pământului,
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așază ca o promoroacă pe tine.
Rimele dispar toate,
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă-n subțiori:
Ți-aduci aminte?
Era în noaptea de 3 februarie și viscolul
Ne-aștepta afară să ne sugrume.
Dar cineva a suflat în inimi ca-n jar
Și rimele toate s-au așezat pe mâinile tale, iar.

Ion Caraion - Flux

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Curgeau pe apă geamuri și-n ele câte-o ruptă
rochie: iarba
Faptele vibrează desprimăvărând lumea
și universul se cațără-n iarba altor fapte,
ca o sălbăticiune cu pulpele calde.