Vasile Militaru – Florile și Mărăcinii
Într-o luncă, toată-n soare, cu izvoare cristaline,Stăpâneau, de multă vreme, nişte flori de haruri pline:Lăcrămioare, tuberoze, crini, zambile, trandafiriCe umpleau cu-a lor miresme largul necuprinsei firi.Fiecare floare-n sineSe simţea nespus de bineŞi, din razele de soare sau din boabele de rouă,Sorbeau veşnic viaţă nouă,Pentru care, fiecare,Cu mireasma ei, mereuSe-nchina lui Dumnezeu…Într-o primăvară însă, nu ştiu … Citește mai mult