Georg Trakl – Sabat
De suflul plantelor otrăvitoareVisez în febră sub cețoasa lunăȘi simt încolăciri, să mă răpună,Și văd, ca un sabat de vrăjitoare.Flori sângerii cum în oglinzi curateDin inima-mi storc patimi arzătoareȘi buzele lor atotștiutoareSe umflă-n gâtu-mi beat, turbate.Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,Flori care-și pun pe buzele-mi caliciiCu balele scârboaselor suplicii.Menadă, una-ncolăcește-acumaCarnea-mi, de cețuri grele ostenităȘi … Citește mai mult