Mihail Celarianu – Flori Profane
Tot trupul flori trufașe-ți poleiesc,Arzând în piept și-n păr culori și stele,Flori leneșe de lux dumnezeiesc,Profană floare-a patimilor mele.Cu-o mare ură-aș vrea să ți le rup,Mătăsurile-n flori și floarea-n sânge,S-aud din fundul sângelui cum plângeOrgoliu-ți ca un câine-nchis în trup.Sărac și biciuit de-a ta mândrie,Nu te-am oprit în viață niciodat’Măcar ca să-ți arunc halucinatDin flăcări … Citește mai mult