Perpessicius – Ca Floarea Prinsă-n Rocă
Iubirea noastră, Fatma, se sufocăÎn bănuieli prea multe și prea grave,Asemeni florilor ce prinse-n rocăAu flori frumoase, rădăcini bolnave.De ce nu vrei dar, Fatma, s-o desprindemDin pietrele ce-o fac nesănătoasăȘi răsădind-o-n brazdă-apoi s-o prindem.Nestânjenit să crească — mai frumoasă?