fiul luminii

Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştiaNici unde-i este casa, părinţii, cine-i el,De ce-i atât de singur şi cine e acelDe vină pentru toate şi unde l-ar afla.Iar Timpul ce-l uitase prin anii de luminăParcurşi la întâmplare prin marele neant,Privea, arar, intrusul, c-un zâmbet arogant,Şi-i răspundea la toate c-o linişte deplină.Plutea prin nemurire, prin lumea … Citește mai mult