1.
Mă pierd în promisiuni prea des încălcate
Și vise uitate ce-n picioare sunt călcate
Gata! Am încetat să plâng, și să cad
Mă lupt, masacru, sânge peste tot în pat
Apoi, gust amarul, simt iar dezamăgirea
Și mă dă pentru a mia oară în fapt privirea
Ochi de sticlă sparți de durere, se-nchid triști,
Nu mai simt, nu mai știu plăcere, sunt închiși
Tac, pășesc, sufletul o cere, tinde iar în tăcere..
Cu fiecare picătură de sânge ce se prelinge..
Lumina din jur observ, cum se stinge,
Privesc ceasul de pe mâna lui, timpul cum curge,
Iar în pat spre plâns tot ce face mă împinge
Un banal strigat de ajutor nu mai pot atinge..
Tot ce face mă distruge, mă dezbracă repede
Câte strigăte până acum, nu am la mâini degete.

Refren:
Mi-e scârbă de mine când peste tot mă atinge
De mână mă apucă, în palmă mă linge,
Saliva lui mă frige, apoi trage și împinge
Un copil maturizat la secundă încă plânge.

Scurt moment „publicitar”:
Apuc să îl mușc de mână, dureri năucitoare
Vânătăi acumulate, înjurături auzite, doare!

2.
Atingeri nepermise, priviri provocatoare
O nouă dorință la fiecare secundă moare
Noduri în gât formate, sunete acumulate
Ce pot să spun când cuvintele sunt arse toate?
O speranță apare într-o fracțiune de secundă
Când constat fericită că sunt o fire muribundă
O dorință majoră, un ultim gând blestemat
Îmi îneacă tot trecutul într-un prezent pastelat
Sunt amintiri ce dor, sunt amintiri otrăvitoare
Sunt clipe de durere ce-mi amintesc că-s muritoare
Pentru că încă plâng din cauza asta zi și noapte
Pentru că nu a fost ce mi-am dorit la pubertate
Sunt clipe ce-mi alină existența prin nimic
Sunt cele ce încă mă fac în noapte să-mi fie frig
Tocmai d-asta te previn, stai departe de mine
Uită că m-ai auzit vreodată, dacă vrei să-ți fie bine.

Refren:
Mi-e scârbă de mine când peste tot mă atinge
De mână mă apucă, în palmă mă linge,
Saliva lui mă frige, apoi trage și împinge
Un copil maturizat la secundă încă plânge.

Piesa dedicată pt K… :X:X:X:X:X